“We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.”

-Thomas Jefferson, 1776

Dreptul la azil. Acordarea statutului de refugiat/protectie subsidiara.

Instrumentele juridice naţionale care reglementează sistemele de azil în România, sunt: Legea 122/2006 privind azilul în România; Legea nr.362 pentru aderarea României la Convenţia privind statutul apatrizilor din 1954 (include textul Convenţiei în română); Legea nr.361 pentru aderarea României la Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie din 1961 (include textul Convenţiei în română).  Autoritatea centrală responsabilă de implementarea politicilor României în domeniul azilului, precum şi de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi este Oficiul Naţional pentru Refugiaţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Aceasta asigură accesul la procedura de azil oricărui cetăţean străin sau apatrid, aflat pe teritoriul României ori la frontieră, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului român, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de legea nr. 122/2006. În România procedura de soluţionare a cererilor de azil (procedura ordinară) este structurată în două faze, administrativă şi judecătorească. În faza administrativă sunt analizate în mod individual cererile de azil de către autorităţile administrative, pe baza interviului efectuat cu solicitantul de azil, a documentelor de la dosarul personal şi a informaţiilor din ţara de origine. În faza judecătorească, solicitanţii de azil ale căror cereri au fost respinse pot exercita două căi de atac, situaţia acestora urmând a fi analizată de instanţele de judecată. Autorităţile competente să primească o cerere de azil sunt următoarele: Oficiul Naţional pentru Refugiaţi şi formaţiunile sale teritoriale; structurile Poliţiei de Frontieră Române; structurile Autorităţii pentru Străini; structurile Poliţiei Române; structurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei. Statutul de refugiat şi protecţia subsidiară se acordă pe o perioadă nedeterminată. Protecţia umanitară temporară se acordă pe o perioadă determinată, care nu poate depăşi 2 ani. Persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecţie subsidiară poate fi îndepărtată de pe teritoriul României, dacă: există motive temeinice ca persoana în cauză să fie considerată un pericol la adresa securităţii statului român; sau, persoana în cauză, fiind condamnată pentru o infracţiune gravă printr-o hotărâre definitivă, constituie un pericol la adresa ordinii publice din România....

Continuare

Paste fericit!

Apr 10, 15 Paste fericit!

Postat de in Articole, Stiri Juridice

Dragii nostri cititori si colaboratori, Fie ca Pastele sa va aduca in suflet lumina, intelepciune, intelegere… Pace! Bucurati-va de momente frumoase alaturi de cei dragi, de soare si de flori! Cautati LUMINA Mantuirii in oamenii dragi care va inconjoara! Daruiti voi iubirea ce doriti sa primiti de la ceilalti! Cu drag, Cabinet de avocatura Leon si asociatii. Hristos a...

Continuare

Restituirea taxei de timbru judiciar.

Apr 10, 15 Restituirea taxei de timbru judiciar.

Postat de in Articole, Stiri Juridice

Există unele situaţii în care, la cererea petiţionarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru pot fi restituite (integral, parţial sau proporţional), conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 80/2013. Acest lucru se intampla doar atunci cand taxa platita nu era datorata, cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal sau cand, in procesul de divort, partile au renuntat la judecata ori s-au impacat. Procedura concreta prin care poate fi recuperata taxa platita deja a fost stabilita recent printr-un act normativ intrat in vigoare la sfarsitul lunii ianuarie 2014. SITUAŢII ÎN CARE TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU SE RESTITUIE: • când taxa plătită nu era datorată; • când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; • când acţiunea/cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale; • când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât (se restituie doar jumătate din sumă); • când în procesul de divorţ părţile au renunţat la judecată/s-au împăcat (se restituie doar jumătate din sumă); • când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă (taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei); • în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii ca nefiind de competenţa instanţelor române; • când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici (se restituie doar jumătate din sumă); • în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă (se restituie doar jumătate din sumă); • în alte cauze expres prevăzute de lege. Pentru a-si recupera banii achitati deja, contribuabilul solicitant depune cererea de restituire la instanta judecatoreasca competenta. Mai departe, cererea, solutionata de instanta de judecata, va fi depusa la registratura unitatii administrativ-teritoriale (organul fiscal local) la care a fost achitata taxa. Potrivit art. 45 alin. 3 din OUG 80/2013, dreptul de a solicita restituirea poate...

Continuare

Hartuirea. Infractiune contra libertatii psihice a persoanei.

Apr 10, 15 Hartuirea. Infractiune contra libertatii psihice a persoanei.

Postat de in Drept Penal

Infracţiune contra libertăţii psihice a persoanei. Hărţuirea. Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă. Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Aceasta incriminare a fost introdusa in noul Cod penal, pentru a sanctiona acele comportamente cand diferite persoane – in special femei – sunt asteptate si urmarite pe strada sau in alte locuri publice ori sunt agasate prin intermediul unor mesaje telefonice sau similare, toate acestea fiind de natura a crea o stare de temere sau de ingrijorare persoanei in cauza. Conform NCPP, plangerea prealabila trebuie sa fie introdusa in termen de 3 luni din ziua in care persoana vatamata a aflat despre savarsirea faptei. „Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data cand reprezentantul sau legal a aflat despre savarsirea faptei”, se arata in actul normativ citat. Ca răspuns la realităţile existente în societate la acest moment, legiuitorul a introdus în N.C.p. infracţiunea de hărţuire, distinct de infracţiunea de hărţuire sexuală (a se vedea art. 223 din N.C.p.), care poate fi comisă prin: – urmărirea persoanei – supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altui loc frecventat de partea vătămată. Aceste acţiuni ale făptuitorului constituie infracţiunea de hărţuire dacă sunt îndeplinite două cerinţe esenţiale cumulative: 255 ca ele să se desfăşoare în mod repetat şi fără drept sau interes legitim. Urmarea imediată a faptei o constituie producerea, cauzarea unei stări de temere. Fapta poate fi săvârşită şi prin: – efectuarea de apeluri...

Continuare

Cum recunosti un psihopat

Ai avut vreo relație care să te fi lăsat confuză, golită, epuizată? A încercat să te seducă cu promisiuni, daruri, complimente și vorbe de dragoste, pentru ca apoi să te abandoneze când te așteptai mai puțin și când aveai mai multă nevoie de el? Ai avut vreodată impresia că ai început prin a te îndrăgosti de Făt Frumos pentru ca, la final, să te desparți de Dl. Problemă? I-ai descoperit trecutul ascuns și ai fost expusă laturii sale întunecate? Te-a mințit în mod cronic și cu privire la orice: trecutul lui, relațiile lui, acțiunile, identitatea și intențiile sale? S-a întâmplat ca cel mai frumos vis să se transforme în cel mai cumplit coșmar? Dacă răspunsul la aceste întrebări este „da”, este foarte probabil să te fi întâlnit cu unul dintre așa numiții „prădători sociali”: în termeni clinici, un psihopat. În ciuda notorietății pe care au căpătat-o odată cu filmul Psycho, al lui Alfred Hitchcock, psihopații nu sunt niște persoane incomode, retrase și bizare. Dimpotrivă, mai mereu par fermecători, deschiși și normali. De altfel, acesta este principalul lor atu pentru a seduce, “masca sănătății”. Este foarte important să ne informăm cu privire la simptomele psihopatiei pentru a ne putea proteja de acești indivizi periculoși. Experți în psihopatie oferă, în esență, aceeași listă a trăsăturilor de personalitate care descriu un psihopat. Sunt indivizi capabili să exercite asupra celorlalți o formă superficială de seducție, sunt credibili și par inteligenți. Se folosesc de aceasta mască pentru a-i atrage pe ceilalți și pentru a-i controla. Comparat cu alte tipuri de stări patologice, psihopații nu au deliruri și nici nu arată manifest alte semne ale gândirii iraționale. Acesta este, de altfel, principalul motiv pentru care majoritatea celor care intră în contact cu ei îi consideră pentru o vreme “perfect sănătoși”. Chiar și atunci când comit crime, psihopații știu exact ce fac. Au discernământ, înțeleg perfect ceea ce societatea consideră a fi bun sau rău. Se întâmplă doar să facă anumite excepții în ceea ce privește comportamentul lor anormal, care, potrivit propriilor evaluări,...

Continuare