“We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.”

-Thomas Jefferson, 1776

Legea 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice. Falimentul personal.

Sep 12, 15 Legea 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice. Falimentul personal.

Postat de in Dreptul Insolventei

Legea nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 464 din 26 iunie 2015 si va intra in vigoare la data de 26 decembrie 2015. Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situatiei financiare a debitorului persoana fizica, de buna-credinta, acoperirea intr-o masura cat mai mare a pasivului acestuia si descarcarea de datorii, in conditiile prezentei legi. Prevederile prezentei legi se bazeaza pe urmatoarele principii: acordarea unei sanse debitorilor de buna-credinta de redresare a situatiei financiare, prin intermediul unui plan de rambursare a datoriilor; facilitarea negocierii/renegocierii amiabile a creantelor si a incheierii unui acord al creditorilor cu debitorul asupra planului de rambursare a datoriilor; sprijinirea iesirii din starea de insolventa a debitorului, inclusiv prin descarcarea de datorii, in conditiile legii, intr-un mod sistematic si rational, astfel incat debitorul sa fie motivat sa faca eforturi pentru a desfasura activitati generatoare de venituri, sa fie facilitata reinsertia acestuia in mediul social si contributia sa la viata economica a comunitatii, conform cu nivelul de pregatire profesionala si experienta acumulata; maximizarea, printr-o procedura colectiva, a gradului de recuperare a creantelor si a gradului de valorificare a activelor, atunci cand este cazul; asigurarea, in cadrul procedurii colective, a unui tratament echitabil al creditorilor si a unui tratament egal pentru creditorii de acelasi rang; recunoasterea drepturilor existente ale creditorilor si respectarea ordinii de prioritate a creantelor, avand la baza un set de reguli clar determinate si uniform aplicabile; asigurarea unor proceduri de insolventa eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare si derulare a procedurii intr-un termen rezonabil, intr-o maniera obiectiva si impartiala, cu minim de costuri pentru creditori, debitori, institutii si autoritati publice, precum si pentru orice alte entitasi implicate; asigurarea unui grad ridicat de transparenta si previzibilitate in procedura, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului si cu protejarea datelor cu caracter personal. Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor, pe masura ce acestea devin scadente. Insolventa debitorului se prezuma atunci cand...

Continuare

Actiunea in pretentii. Raspunderea civila delictuala. Corelatii intre raspunderea penala si raspunderea civila delictuala.

Ca forme specifice ale răspunderii juridice, răspunderea penală şi răspunderea civilă delictuală sunt instituţii juridice distincte reglementate de legea penală şi, respectiv, de legea civilă, având temeiuri, regimuri şi funcţii diferite, insa între cele două feluri de răspundere exista mai multe puncte de contact şi o oarecare întrepătrundere.  Răspunderea penală presupune săvârşirea unei fapte ilicite prevăzute de legea penală, în timp ce răspunderea civilă delictuală se angajează ori de câte ori, printr-o faptă ilicită săvârşită de o persoană, se cauzează un prejudiciu material sau moral unei alte persoane. Dacă fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu constituie în acelaşi timp şi infracţiune va fi angajată atât răspunderea civilă delictuală, cât şi răspunderea penală. In aceste cazuri, acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere a persoanelor care au săvârşit infracţiuni în scopul aplicării pedepsei prevăzute de lege, în timp ce acţiunea civilă, dimpotrivă, va avea ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, în scopul reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune. Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă (art. 19-26 C. pr. pen.) sau poate fi formulată separat, în faţa instanţei civile, dacă persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, dacă procesul penal a fost suspendat sau dacă instanţa penală, prin hotărâre rămasă definitivă, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă (art. 27-28 C. pr. pen.). In alte cazuri organul de cercetare penala, considera ca fapta pe care a savarsit-o invinuitul nu intruneste elementele constitutive ale unei fapte penale, ci este un litigiu de natura civila, „sugerand” partii vatamate o actiune in raspundere civila delictuala, respectiv o Actiune in pretentii, in instanta civila. Răspunderea civila delictuală. Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. În cazurile anume prevăzute...

Continuare