“We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.”

-Thomas Jefferson, 1776

Daune morale / daune materiale. Accidente de munca.

iun. 07, 16 Daune morale / daune materiale. Accidente de munca.

Postat de in Drept Civil, Dreptul Muncii

In practica, se remarca o tendinta de evitare a acordarii daunelor morale de catre instantele nationale, in litigiile de dreptul muncii. In motivare, instantele arata ca nu s-au prezentat probe indestulatoare pentru dovedirea prejudiciului moral existent. Conform art. 268 alin. 1 lit. c) Codul Muncii, se poate actiona in instanta în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator. Potrivit disp. art. 253 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa îl despagubeasca pe salariat în situatia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul. In consecinta, pentru a exista raspunderea angajatorului este necesar sa fie îndeplinite urmatoarele conditii: calitatea de salariat a persoanei pagubite, fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul cauzat salariatului, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia angajatorului. Consider ca nu se pot aplica decat tangential regulile cuprinse in Noul Cod civil referitoare la evaluarea prejudiciului: art. 1385 ( “Intinderea reparatiei”),art. 252 ( “Ocrotirea personalitatii umane”) , art. 253 alin.4) ( “Mijloace de aparare”) . Codul civil aduce completari atunci cand un gasim o norma aplicabila in speta, insa raporturile dintre angajat si angajator sunt raporturi ce tin de dreptul muncii, nu de dreptul civil. Intre acestia exista o relatie de subordonare, partile nu sunt puse pe pozitie de egalitate. Un motiv al reticentei instantelor judecatoresti in acordarea de daune morale in conflictele de munca il reprezinta formularea mai degraba confuza a textului de lege, care face trimitere la incalcarea contractului de munca (raspundere contractuala), in timp ce solicitarea daunelor morale este mai degraba intemeiata pe nerespectarea cu vinovatie a drepturilor sau intereselor unei persoane care deriva din lege (adica pe raspunderea civila delictuala). Astfel, daca interpretam in sens restrans prevederile legale, partile ar trebui sa...

Continuare

Dizolvarea societatii in caz de neintelegeri grave intre asociati, care impiedica functionarea societatii (art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990).

Societatile se pot dizolva conform art. 227 din Legea nr. 31/1990 prin a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii; b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia; c) declararea nulităţii societăţii; d) hotărârea adunării generale; e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii; g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii. Dizolvarea societății comerciale in instanta, în baza art. 227, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 31/1990 reprezintă un remediu pus la dispoziție de către legiuitor pentru situația în care dispare elementul „affectio societatis”, iar activitatea societății nu mai poate fi realizată. Astfel ca neîntelegerile constante si de lunga durata aparute între asociati, neîntelegeri referitoare la continuarea activitatii societatii, ca si neimplicarea vadita a unuia dintre asociati în activitatea societatii, denota o lipsa de coerenta si convergenta de interese între asociatii societatii. O asemenea disociere de interese echivaleaza cu o lipsa a lui affectio societatis, element esential pentru buna desfasurare a unei societati...

Continuare

Notificare pentru Darea in plata. Legea 77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite.

Art. 5 Lg. 77/2016 privind darea in plata privind bunuri imobile (1) In vederea aplicarii prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecatoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care il informeaza ca a decis sa ii transmita dreptul de proprietate asupra imobilului in vederea stingerii datoriei izvorand din contractul de credit ipotecar, detaliind si conditiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4. (2) Notificarea prevazuta la alin. (1) trebuie sa cuprinda si stabilirea unui interval orar, in doua zile diferite, in care reprezentantul legal sau conventional al institutiei de credit sa se prezinte la un notar public propus de debitor in vederea incheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobanzi, penalitati, izvorand din contractul de credit ipotecar, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi. (3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilita la un termen mai scurt de 30 zile libere, perioada in care se suspenda orice plata catre creditor, precum si orice procedura judiciara sau extrajudiciara demarata de creditor sau de persoane care se subroga in drepturile acestuia indreptata impotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. (4) Cu cel putin 3 zile libere inainte de prima zi de convocare la notarul public, partile transmit acestuia informatiile si inscrisurile necesare incheierii actului de dare in plata. (5) Toate costurile notariale si, dupa caz, ale executorului judecatoresc sau ale avocatului, se suporta de catre debitor. Art. 6 (1) De la data primirii notificarii prevazute la art. 5 se suspenda dreptul creditorului de a se indrepta impotriva codebitorilor, precum si impotriva garantilor personali sau ipotecari. (2) In situatia admiterii definitive a contestatiei prevazute la art. 7, creditorul poate demara sau, dupa caz, relua orice procedura judiciara sau extrajudiciara atat impotriva debitorului, cat si impotriva altor garanti personali sau ipotecari. (3) Demersurile prevazute la art. 5 si art. 7-9 pot fi intreprinse si de codebitori, precum si de garantii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu...

Continuare