“We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.”

-Thomas Jefferson, 1776

Intervenirea prescriptiei fiscale. Termene.

ART. 110 Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţelor fiscale (1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.  (2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală, dacă legea nu dispune altfel. (3) Dreptul de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. (4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă. O modificare importantă a termenelor de prescripţie este cea de la alin. (2), în sensul în care prescripţia curge din 2016 de la 1 iulie, nu de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală. O problemă majoră la care avocatul trebuie să fie atent este necorelarea legislaţiei de la o administraţie judeţeană la alta.  De exemplu, am întâlnit în practică varianta că exigibilitatea intervine de la data raportării fiscale de la art. 280 alin. (3), asa cum apare şi în Noul Cod fiscal, ceea ce este eronat.   Pe latura penală, Legea nr. 241/2005 a evaziunii fiscale are termene de prescriere mai mari pentru diverse infracţiuni. Şi la aliniatul 3 există probleme, pentru că stabilirea obligaţiilor fiscale se prescrie în 10 ani, şi rezultă că un prejudiciu la care organul penal nu a obţinut o decizie de impunere în 10 ani, poate fi prescris înainte de termenul de prescriere a laturii penale, pentru că după 10 ani ANAF nu mai poate stabili creanţe în mod legal. Fără calcul nu există prejudiciu şi fără prejudiciu nu există faptă. Pe lângă art 110, noul Cod fiscal a mai introdus art. 111 ce are relevanţă la întreruperea şi suspendarea termenelor de...

Continuare

Recuperarea creantelor prin procedura Ordonantei de plata. Procedura simplificata

Procedura simplificata privind ordonanta de plata are ca scop recuperarea mai rapida de catre creditor a sumelor de bani pe care debitorul nu le-a platit la scadenta, conform dispozitiilor speciale prevazute in Codul de procedura civila. Prin demararea acestei proceduri, ca si in cazul celorlalte actiuni contencioase, se urmareste stabilitea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, dupa o reglementare prestabilita de la care nu se poate deroga. Art. 1014 alin. (2) din Codul de procedura civila stabileste o exceptie de la dispozitiile speciale privind ordonanta de plata, stipulandu-se faptul ca „nu sunt incluse in sfera de aplicare a procedurii simplificate a ordonantei de plata creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa„. In acelasi timp, excluderea de la folosirea procedurii ordonantei de plata nu este limitata doar la creantele inscrise la masa credala, art. 1014 alin. (1) facand referire la creante ce rezulta dintr-un contract civil, per a contrario nu ar putea fi folosita procedura pentru creante ce decurg dintr-un contract de munca sau pentru plata indemnizatiei de somaj. Aplicabilitatea ordonantei de plata Procedura simplificata a ordonantei de plata se aplica conform art. 1014 din Codul de procedura civila creantelor certe, lichide si exigibile constand in obligatii de plata a unor sume de bani ce rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un inscris ori determinate printr-un statut, regulament sau alt inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege. Creanta certa potrivit art. 662 din Codul de procedura civila este aceea a carei existenta este neindoielnica, rezultand din insasi titlul executoriu, caracterul sau nefiind unul litigios. Mai mult, creanta este lichida si exigibila, atunci cand obiectul sau este determinat prin insusi inscrisul ce o prevede si obligatiadebitorului este ajunsa la scadenta, ori cand acesta este decazut din beneficiul termenului de plata . Somatia de plata Somatia de plata reprezinta procedura prealabila demararii procesului in fata instantei de judecata prin care debitorul este somat sa faca plata creditorului, stingandu-se astfel datoria contractata fara concursul instantei de judecata . Pentru a produce efecte somatia va fi comunicata debitorului prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare recomandata cu continut declarat si confirmare de primire. Confirmarea de primire reprezinta documentul ce asigura preluareacomunicarii de catre destinatar si...

Continuare

Cheltuieli de judecata.

Apr 08, 16 Cheltuieli de judecata.

Postat de in Stiri Juridice

Cheltuielile de judecată Art. 453 Cod procedura civila, privind acordarea cheltuielilor de judecată, prevede ca: (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată. Procese castigate de cabinetul nostru:...

Continuare

Dreptul la azil. Acordarea statutului de refugiat/protectie subsidiara.

Apr 16, 15 Dreptul la azil. Acordarea statutului de refugiat/protectie subsidiara.

Postat de in Articole, Stiri Juridice

Instrumentele juridice naţionale care reglementează sistemele de azil în România, sunt: Legea 122/2006 privind azilul în România; Legea nr.362 pentru aderarea României la Convenţia privind statutul apatrizilor din 1954 (include textul Convenţiei în română); Legea nr.361 pentru aderarea României la Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie din 1961 (include textul Convenţiei în română).  Autoritatea centrală responsabilă de implementarea politicilor României în domeniul azilului, precum şi de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi este Oficiul Naţional pentru Refugiaţi din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Aceasta asigură accesul la procedura de azil oricărui cetăţean străin sau apatrid, aflat pe teritoriul României ori la frontieră, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului român, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de legea nr. 122/2006. În România procedura de soluţionare a cererilor de azil (procedura ordinară) este structurată în două faze, administrativă şi judecătorească. În faza administrativă sunt analizate în mod individual cererile de azil de către autorităţile administrative, pe baza interviului efectuat cu solicitantul de azil, a documentelor de la dosarul personal şi a informaţiilor din ţara de origine. În faza judecătorească, solicitanţii de azil ale căror cereri au fost respinse pot exercita două căi de atac, situaţia acestora urmând a fi analizată de instanţele de judecată. Autorităţile competente să primească o cerere de azil sunt următoarele: Oficiul Naţional pentru Refugiaţi şi formaţiunile sale teritoriale; structurile Poliţiei de Frontieră Române; structurile Autorităţii pentru Străini; structurile Poliţiei Române; structurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei. Statutul de refugiat şi protecţia subsidiară se acordă pe o perioadă nedeterminată. Protecţia umanitară temporară se acordă pe o perioadă determinată, care nu poate depăşi 2 ani. Persoana care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecţie subsidiară poate fi îndepărtată de pe teritoriul României, dacă: există motive temeinice ca persoana în cauză să fie considerată un pericol la adresa securităţii statului român; sau, persoana în cauză, fiind condamnată pentru o infracţiune gravă printr-o hotărâre definitivă, constituie un pericol la adresa ordinii publice din România....

Continuare

Paste fericit!

Apr 10, 15 Paste fericit!

Postat de in Articole, Stiri Juridice

Dragii nostri cititori si colaboratori, Fie ca Pastele sa va aduca in suflet lumina, intelepciune, intelegere… Pace! Bucurati-va de momente frumoase alaturi de cei dragi, de soare si de flori! Cautati LUMINA Mantuirii in oamenii dragi care va inconjoara! Daruiti voi iubirea ce doriti sa primiti de la ceilalti! Cu drag, Cabinet de avocatura Leon si asociatii. Hristos a...

Continuare

Restituirea taxei de timbru judiciar.

Apr 10, 15 Restituirea taxei de timbru judiciar.

Postat de in Articole, Stiri Juridice

Există unele situaţii în care, la cererea petiţionarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru pot fi restituite (integral, parţial sau proporţional), conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 80/2013. Acest lucru se intampla doar atunci cand taxa platita nu era datorata, cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal sau cand, in procesul de divort, partile au renuntat la judecata ori s-au impacat. Procedura concreta prin care poate fi recuperata taxa platita deja a fost stabilita recent printr-un act normativ intrat in vigoare la sfarsitul lunii ianuarie 2014. SITUAŢII ÎN CARE TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU SE RESTITUIE: • când taxa plătită nu era datorată; • când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; • când acţiunea/cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale; • când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât (se restituie doar jumătate din sumă); • când în procesul de divorţ părţile au renunţat la judecată/s-au împăcat (se restituie doar jumătate din sumă); • când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă (taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei); • în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii ca nefiind de competenţa instanţelor române; • când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici (se restituie doar jumătate din sumă); • în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă (se restituie doar jumătate din sumă); • în alte cauze expres prevăzute de lege. Pentru a-si recupera banii achitati deja, contribuabilul solicitant depune cererea de restituire la instanta judecatoreasca competenta. Mai departe, cererea, solutionata de instanta de judecata, va fi depusa la registratura unitatii administrativ-teritoriale (organul fiscal local) la care a fost achitata taxa. Potrivit art. 45 alin. 3 din OUG 80/2013, dreptul de a solicita restituirea poate...

Continuare