Cat timp datoreaza parintii pensie de intretinere copii

Autor leon_user | februarie 22 , 2019 | 1

“Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.” Acesta este textul art. 499 alin. (3) din noul Cod civil.

Lucrurile ar trebui așadar să fie foarte clare, să nu fie necesare niciun fel de explicații suplimentare. Art. 499 din noul Cod cuprinde o prevedere care nu se regăsea în vechiul Cod al familiei. Este drept că și sub incidența Codului familiei părintele putea fi obligat să plătească pensie de întreținere copilului devenit major aflat în continuarea studiilor. Acest lucru se întâmpla ca efect al Deciziei de îndrumare nr. 2/1971. “Pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, Plenul Tribunalului Suprem […] decide să dea instanţelor următoarele îndrumări:

Părintele este obligat să dea întreţinere copilului devenit major, dacă se află în continuare de studii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 25 ani.

Pentru a beneficia de întreţinere, copilul trebuie să dovedească stăruință în continuarea studiilor şi obţinerea unor rezultate corespunzătoare.”

Ultima îndrumare nu a fost preluată de legiuitor, neregăsindu-se consacrată și obligația corelativă a copilului devenit major aflat în continuarea studiilor să dovedească stăruință și să obțină rezultate corespunzătoare. Așa că părintele datorează întreținere atât copilului eminent care poate să fie beneficiar ale unei burse, cât și acelui copil care nu are rezultate corespunzătoare și care în alte vremuri ar fi rămas repetent. În prezent, nu se mai repetă anii de studiu, fiind posibil ca promovezi în anul III, după repetate încercări, un examen care, în mod normal, se susține în anul întâi. Singura condiție impusă de legiuitor copilului major aflat în continuarea studiilor este aceea de finalizare a acestora.

Ce înseamnă terminarea studiilor? Absolvirea cursurilor unei școli profesionale, unui colegiu, ale unei facultăți, unui master, unui doctorat? Copilul s-ar putea să se înscrie la cursurile unei a doua facultăți și să beneficieze de pensie câtă vreme nu a împlinit 26 de ani?

Cred că terminarea studiilor înseamnă obținerea unei diplome care oferă copilului o calificare care poate să fi avută în vedere la angajarea pe un post care să îi ofere veniturile necesare întreținerii proprii. Începând cu acel moment, copilul este pe deplin capabil să se întrețină singur, nemaifiind așadar “în nevoie”.

Dorința de continuare a educației este lăudabilă. Apreciez însă că aceasta este o decizie pe care copilul devenit major și deja posesor al unei diplome trebuie să o ia cu toată maturitatea și să suporte consecințele care decurg de aici.

Consider că din punct de vedere legal nu mai există pentru părinte obligația de a-și întreține copilul pe perioada cât acesta urmează cursurile unui master, ale unui doctorat ori ale celei de-a doua facultăți. Aceeași trebuie să fie interpretarea chiar în cazul facultăților la care absolvirea masterului înseamnă dobândirea competențelor depline pentru exercitarea unei anumite profesii.

Este de notorietate că actuala legislație a modificat structura învățământului superior și că masterul este obligatoriu cu excepția facultăților de drept, medicină și arhitectură. De remarcat însă faptul că în cazul masterului, cursurile se organizează seara tocmai pentru a putea participa la ele masteranzii care și-au găsit un loc de muncă.

Pretenția copilului devenit major de a beneficia de pensie pe perioada în care ar urma cursuri postunivesitare ori doctorale sau s-ar înscrie la o a doua facultate este aberantă și ea ar trebui sancționată de instanțele de judecată în situația în care ar îmbrăca forma unei cereri de chemare în judecată fiind, în opinia noastră, evident abuzul de drept procesual.

Art. 499 alin. (3) C. civ. vorbește despre “continuarea” studiilor, “până la terminarea lor”, drept condiție pentru acordarea întreținerii. Cred că este firesc ca această continuare a studiilor să presupună că, după absolvirea unei școli elementare, a gimnaziului, a liceului, copilul să frecventeze cursurile unei facultăți în scopul obținerii unei diplome și a unei calificări cât mai înalte.

Rațiunea avută în vedere de legiuitor la adoptarea art. 499 în forma actuală cred că este identică celei exprimate de fostul Tribunal Suprem în decizia nr. 2/1971: “părinţii sunt aceia cărora le revine îndatorirea să furnizeze copilului aceste mijloace pe timpul desăvârșirii învățăturii ori pregătirii lui profesionale. Aceasta îndatorire decurge şi din prevederile art. 101 din Codul familiei, potrivit cărora părinţii sunt obligaţi să se îngrijească atât de creşterea şi dezvoltarea fizică a copilului lor, prin asigurarea celor necesare traiului, cât şi de educare, învăţătura şi pregătirea lui profesională, potrivit cu însuşirile lui şi în conformitate cu ţelurile statului socialist. În spiritul textului menţionat, aceasta îndatorire nu poate înceta decât odată cu terminarea procesului de pregătire a copilului, proces care, în cazul când el urmează studii superioare, durează şi după ajungerea lui la majorat şi ca atare îndatorirea părinţilor subzistă şi după această data, cu atât mai mult cu cât ei sunt aceia care îndeobşte i-au stabilit, în timpul minorităţii acestuia, felul învățăturii ori pregătirii profesionale, asumându-şi astfel implicit obligaţia de a subveni nevoilor lui până la desăvârșirea acestei pregătiri.”

Această obligație de întreținere a părintelui nu trebuie să dăinuiască până la împlinirea de către copil a vârstei de 26 de ani, ci ea își justifică rațiunea numai atât timp cât copilul justifică nevoia.

În niciun caz, înscrierea la master, doctorat ori la o a doua facultate, chiar dacă oricare dintre acestea ar interveni înainte de împlinirea vârstei de 26 de ani nu poate fi considerată ca fiind o “continuare a studiilor” în sensul avut în vedere de legiuitor. Obținerea unei diplome care conferă o calificare înseamnă terminarea studiilor în sensul art. 499 C. civ.. Nici măcar înscrierea la cursuri postunivesitare ori doctorale nu ar putea fi socotită ca fiind o continuare a studiilor, întrucât, după obținerea unei diplome, starea de nevoie a copilului încetează, acesta fiind prezumat de legiuitor ca fiind capabil să se întrețină singur.

Ne întrebăm dacă parintele care l-a întreținut pe copilul devenit major pe perioada studiilor are dreptul să pretindă restituirea dacă nu are loc finalizarea acestora? Credem ca art. 534 din Codul civil ar oferi temeiul de drept pentru o eventuală acțiune a părintelui împotriva copilului devenit major care nu și-a finalizat studiile, tocmai pentru că întreținerea a fost prestată în acest scop. Nerealizarea scopului face ca întreținerea să fi fost prestată fără a fi datorată.

Nu ne-am propus să tratăm exhaustiv acest subiect, ci doar am încercat să propunem o interpretare onestă, făcută cu bună-credință a unei prevederi legale care consacră legislativ obligația părintelui la susținere financiară prin plata pensiei de întreținere față de copilul devenit major, pe perioada în care acesta se afla în continuarea studiilor, relevând însă că această obligație nu este una nouă, ci este o creație a practicii și a funcționat timp de 40 de ani fără să fie reglementată juridic.