Blog

Autor leon_user | octombrie 7 , 2024 | 0

Art. 287. Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii;
d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
h) nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de protecţie.
(2) În cazul faptelor prevăzute în lit. d)-g), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(3) În cazul faptei prevăzute la alin. (1) lit. h), împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. [art. 271 C.pen. 1969; art. 56 din Legea nr. 188/2000; art. 261 – 262 din Codul muncii]

Nerespectarea hotărărilor judecătorești este o infracțiune în care sunt sancționate acțiunile făptuitorului ( infractorului) de nerespectare a unei hotărări judecătorești care este DEFINITIVĂ. În aceste condiții, se poate menționa că dac hotărârea judecătorească  care nu este respectată nu este definitivă sau executorie atunci nu se poate vorbi de nerespectarea hotărării judecătorești.

Atunci când este vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în favoarea unei persoane (prin care aceasta este îndreptățită să primească un bun, o sumă de bani, să fie reintegrată în muncă etc.), dreptul la executarea hotărârilor judecătorești este garantat și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în caz contrar fiind atins principiul preeminenței dreptului. Desigur, nu orice hotărâre trebuie executată, ci numai acelea care sunt definitive, sau/ și executorii.

Infracțiunea prevăzută de art. 287 C. pen. este una din modalitățile prin care statul se asigură că hotărârile judecătorești sunt respectate. Fiind vorba de o sancțiune penală (care intervine, de multe ori, în situații ce nu țin de dreptul penal), ea trebuie folosită cu maximă precauție și numai în cazuri excepționale, când într-adevăr intenția făptuitorului este bine caracterizată.

Situația premisă a infracțiunii constă în existența unei hotărâri judecătorești executorii, așa cum este reglementată în cuprinsul C. proc. civ., la art. 448 și 633, respectiv în C. proc. pen., la art. 550.

După cum s-a reținut în practica judiciară, „o hotărâre judecătorească definitivă este prezumată că exprimă adevărul și se bucură de autoritate de lucru judecat. Principalele caracteristici ale incontestabilității unei hotărâri judecătorești sunt obligativitatea și executorialitatea, ceea ce presupune că în cazul nerespectării ei poate fi adusă la îndeplinire prin constrângere cu ajutorul forței coercitive a statului.”.

În modalitățile normative regăsite în cuprinsul art. 287 alin. (1) la lit. d)-g), hotărârea judecătorească poate privi doar anumite materii, și anume reintegrarea în muncă a unui salariat, plata salariilor, pensiile ori folosința unui bun imobil.

Drept urmare, nu va constitui situație premisă și deci nu se poate reține infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești cazul în care nu se execută hotărârea privind plata indemnizației de invaliditate, de maternitate, de creștere a copilului ori cea privind folosința unui autovehicul etc.

Rațiunea legiuitorului în elaborarea normei de incriminare a fost respectarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești. Prin urmare, nu putem considera a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în cazul neexecutării unor alte titluri executorii, cum ar fi actul de adjudecare emis de executorul judecătoresc ori orice alt document cu putere executorie emis de un executor judecătoresc sau contractul de credit încheiat la notar, cel de ipotecă și alte asemenea.

Autor leon_user | august 13 , 2024 | 0

Dispunerea interdicţiei de vânzare pentru notarea interdicţiei de vânzare în Cartea funciară, e o instituție ce nu se bucura de o recunoastere legala explicita, însă se poate realiza în instanță, potrivit legii, la cererea persoanei interesate,  conform art. 4 lit. o) din Legea nr. 7/1996 Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară.

Potrivit art. 902-903 Cod Civil, orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul şi care sunt prevăzute în acest scop de lege, se pot nota în Cartea Funciară, până la soluţionarea unui litigiu care are ca obiect perfectarea vânzării, raporturi juridice sau litigii de altă natură ce privesc bunul imobil.

Cabinetul de avocatura Leon&asociatii
Autor leon_user | mai 20 , 2021 | 0

Cabinetul vă poate ajuta să urmați procedura de exequatur, în vederea recunoașterii hotărârilor străine în România, prin:

  • consilierea juridică verbală sau scrisă,
  • completarea de documente specifice,
  • redactarea de acțiuni și de alte acte de procedură în cadrul litigiilor, 
  • asistența și reprezentare în procedurile specifice sau în fața instanței de judecată.

Principalele efecte pe care le produce o hotărâre sunt

– forţa probantă egală actului autentic;
– autoritatea de lucru judecat;
– efectul declarativ, de principiu;
– puterea executorie;
– naşterea dreptului de a cere executarea silită a hotărârii supus unui termen de prescripţie;
– dezînvestirea instanţei de proces.

Potrivit art. 1103 Cod proc. civ., (1) Hotărârile străine care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executa pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviințării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea.
În principiu, o hotărâre străină nu poate avea de plin drept forţă executorie şi autoritate de lucru judecat, deoarece se opune suveranitatea statului pe al cărui teritoriu se invocă acea hotărâre. În general, în cazul în care cel care a pierdut procesul nu execută de bună voie obligaţia, hotărârea este învestită cu formulă executorie şi se procedează la executarea silită. Formula executorie este ordinul dat de instanţă organelor de executare silită, de a duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii. În acest fel este pusă în mişcare forţa de constrângere a statului pentru realizarea justiţiei. Forţa de constrângere nu se poate desfăşura decât pe teritoriul statului care o exercită, iar organele de executare ale unui stat nu se pot supune ordinului dat de instanţa altui stat, deoarece statele sunt suverane şi egale. De aceea, forţa executorie a unei hotărâri are un caracter strict teritorial, neputând opera de plin drept pe teritoriul altui stat decât acela a cărui instanţă a învestit hotărârea cu formulă executorie.

Aşadar, hotărârea străină dobândeşte, în general, forţă executorie, întocmai ca şi o hotărâre proprie a statului pe teritoriul căruia se cere executarea, prin procedura denumită exequatur, care atrage aprobarea unui stat de a se executa pe teritoriul său o hotărâre pronunțată de o instanță străină. Exequaturul este, așadar, procedura judiciară în cadrul căreia, în urma controlului exercitat asupra hotărârii străine de instanţele statului pe teritoriul căreia se cere executarea, hotărârea străină este declarată executorie.

Hotărârea străină produce efecte în altă ţară dacă se îndeplinesc cerinţele stabilite de legea statului unde se invocă acele efecte. Aceste cerinţe legale constau, de regulă, în recunoaşterea hotărârii străine sau în obţinerea exequatur-ului pentru acea hotărâre. În anumite condiţii, o hotărâre străină poate să producă unele efecte şi independent de îndeplinirea cerinţelor legale menţionate. De asemenea, prin convenţie internaţională se pot stabili alte condiţii în care o hotărâre străină produce efecte în alte ţări.

Recunoaşterea hotărârilor străine este de două feluri: de plin drept şi prin hotărâre judecătorească a instanţei române. Prin recunoaştere, hotărârea judecătorească străină beneficiază în România de autoritate de lucru judecat, întocmai ca o hotărâre judecătorească română.

Recunoaşterea hotărârilor străine intervine de plin drept dacă se referă la statutul civil al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau al cetăţenilor statului de cetăţenie, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi.

Recunoaşterea hotărârilor străine prin hotărâre judecătorească română are loc dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
– hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată;
– instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii ţării sale, competenţa să judece procesul (atât de dreptul internaţional privat, cât şi de drept intern);
– există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea;
– dacă hotărârea a fost pronunţată în lipsa părţii care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că i-a fost înmânată în timp util citaţia pentru termenul de dezbateri în fond, cât şi actul de sesizare a instanţei şi că i s-a dat posibilitatea de a se apăra şi de a exercita calea de atac împotriva hotărârii. Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în faţa instanţei străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.      

Refuzul recunoaşterii hotărârilor străine are loc atunci când:
– hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate;
– hotărârea străină încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român (inclusiv dispoziţiile legale referitoare la competenţa exclusivă a jurisdicţiei române);
– procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanţelor române sau se află în curs de judecată în faţa acestora la data sesizării instanţei străine.               

Executarea hotărârilor străine prin exequatur este o procedură judecătorească.   

Obiectul exequaturului constă în acordarea în statul solicitat a forţei executorii şi a autorităţii de lucru judecat unei hotărâri străine. Condiţiile cerute pentru obţinerea exequaturului sunt stabilite de legea locului unde urmează să intervină executarea hotărârii judecătoreşti străine.

Condiţiile pentru acordarea forţei executorii unei hotărâri străine în România sunt:
– hotărârea să fie pronunţată de o instanţă competentă, determinată conform dreptului internaţional privat, dreptului intern sau conform normelor juridice din convenţiile internaţionale încheiate de România;
– hotărârea să fie executorie, potrivit legii care se aplică pe teritoriul unde a fost pronunţată;
– hotărârea să fi fost pronunţată cu aplicarea legii materiale competente potrivit normelor dreptului internaţional privat;
– hotărârea să nu aducă atingere ordinii publice în dreptul internaţional privat român, fie prin dispoziţiile ei, fie prin executarea ei;
– între România şi statul a cărui instanţă a pronunţat hotărârea să existe reciprocitate de executare;
– dreptul de a cere executarea silită să nu fie prescris potrivit legii române;
– hotărârea străină să nu fie rezultatul unei fraude comise în procedura de urmat (în străinătate);
– să nu existe o hotărâre română în acea materie, anterioară hotărârii străine, ori o sesizare anterioară a unei instanţe române;
– să nu fie vorba de o hotărâre în materie de stare civilă şi capacitate privind pe un cetăţean român, iar soluţia pronunţată potrivit legii determinate de dreptul internaţional privat al statului unde s-a pronunţat hotărârea diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.

Dacă soluţia nu diferă de aceea potrivit legii române, hotărârea străină se poate executa în România.   
​       

Instanţa competentă pentru soluționarea cererii de exequatur este Tribunalul în circumscripţia căruia urmează a se efectua executarea silită. Cererea pentru obţinerea exequaturului se face de către partea interesată. Instanţa va examina cererea după citarea părţilor. Pentru obţinerea exequaturului se aplică procedura de drept comun. Împotriva hotărârii pronunţate asupra cererii de exequatur se pot exercita căile de atac. Instanţa română verifică cerinţele legale de regularitate internaţională, fără a putea examina hotărârea străină în fond sau a o modifica. Din punct de vedere procedural cererea de încuviinţare a executării se soluţionează prin hotărâre, după citarea părţilor. Cererea de încuviinţare a executării va fi însoţită şi de dovada caracterului executoriu al hotărârii eliberată de instanţa care a pronunţat-o. Pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a executării se emite titlu executoriu, în condiţiile legii române, menţionându-se în titlu şi hotărârea de încuviinţare.

Autor leon_user | septembrie 24 , 2020 | 0

Dacă sunteti operator de date cu caracter personal, trebuie să urmați procedura de înregistrare ca operator de date cu caracter personal. Avocații noștri se pot ocupa în locul dvs. de înregistrarea dvs. la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal.

O supraveghere efectuată printr‑o înregistrare video a unor persoane, stocată pe un dispozitiv de înregistrare în mod continuu, și anume pe un hard disk, constituie, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 95/46, o prelucrare de date cu caracter personal automată.

Directiva 95/46 a fost abrogată și înlocuită, cu efect de la 25 mai 2018, prin Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date

Conform Legii nr. 677/2001 (abrogată prin Legea 129/2018) pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, notiunea de operator se refera la o persoana fizica sau juridica, fie de drept privat, fie de drept public – incluzand autoritatile si institutiile publice, precum si structurile teritoriale ale acestora – care determina scopul si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal. In situatia in care scopul si mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal se stabilesc prin intermediul unui act normativ sau in baza unui act normativ, atunci notiunea de operator se refera la persoana fizica sau juridica, de drept public sau de drept privat, care este desemnata ca operator prin intermediul sau in baza respectivului act normativ.

Prin „date cu caracter personal”, legea desemneaza orice informatii referitoare la o persoana fizica identificata sau identificabila.

Consimțământul persoanelor nu este necesar atunci când pui camere video la bloc.

La data de 11 decembrie 2019, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat o decizie (Cauza C‑708/18) prin care s-a pronunțat cu privire la aspectul ăsta.

Trebuie subliniat că articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46 nu impune existența consimțământului persoanei vizate.

În momentul în care alegem să instalăm camerele video de tip CCTV (adică cu înregistare și stocare continuă), trebuie să urmărim un interes legitim.

Curtea de Justiție vine și enumeră cele 3 condiții pentru ca o prelucrare de date cu caracter personal prin intermediul camerelor să fie prezumată legală:

  1. să se urmărească un interes legitim de către operator sau de către terțul sau terții cărora le sunt comunicate datele;
  2. prelucrarea datelor să fie necesară pentru atingerea scopului urmărit;
  3. acest interes legitim urmărit să nu prejudicieze drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate de protecția datelor.

av. Carmen Leon 0723646221  avocat_leon@yahoo.com

Autor leon_user | septembrie 3 , 2020 | 1
Despre tulburarea Borderline, stim ca apare in urma unor traume. Cele mai des enuntate cazuri borderline sunt cele de la intoarcerea din razboi, violul sau moartea cuiva drag. Din pacate lista nu se termina doar la aceste variante.

Discutam despre Tulburarea de Personalitate Borderline despre care se crede că este o consecinţă în formă cronică a acestei afecţiuni, a Stresului post Traumatic.

Tulburarea Borderline: ce este și cum o identificăm?

Persoanele cu această afecțiune au tendința de a se afla la „granița” dintre nevroză și psihoză, prezentând simptome amestecate ale ambelor categorii de boli.

Tulburarea borderline este o afecțiune mintală care face parte din grupul de tulburări de personalitate de grupa B – cele care includ un comportament dramatic și imprevizibil, cu emoții paroxistice. Se dezvoltă în timpul adolescenței sau la vârsta de adult tânăr și se caracterizează prin instabilitate emoțională, comportament impulsiv, imagine de sine distorsionată și relații instabile și nefructuoase cu ceilalți.

ETAPELE UNEI RELAŢII ABUZIVE

Deşi foarte puţină lume recunoaşte, într-o relaţie femeile pot fi abuzive în aceeaşi măsură ca şi bărbaţii, diferenţa fiind că bărbaţii abuzează în general fizic, iar femeile abuzează psihologic sau emoţional. De multe ori cel care abuzează pretinde (conştient sau nu) că el însuşi este victima abuzului – pe principiul hoţului care strigă hoţul! Astfel, persoana abuzată poate ajunge să se întrebe luni sau chiar ani cine pe cine abuzează în acea relaţie. Acolo unde există o victimă există şi un agresor, dar sunt şanse foarte mari ca adevărata victimă să nu fie cea care joacă (admirabil) rolul de victimă.

Persoanele care suferă de tulburări de personalitate pot părea absolut normale celor din jur, la prima vedere dând impresia că sunt mature, ambiţioase, hotărâte, vesele, optimiste şi pline de viaţă. Câteva exemple de celebrități care suferă sau au suferit de-a lungul vieţii de tulburări de personalitate sunt Donald Trump, Mel Gibson, Winston Churchill, respectiv Lady Diana, Marilyn Monroe, Angelina Jolie, Britney Spears (a cărei primă căsătorie a durat doar 55 de ore).

Conform Manualului de Diagnosticare şi Statistică a Tulburărilor Psihice (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders – prescurtat DSM) tulburările de personalitate din grupul B cuprind:

  • tulburarea de personalitate histrionică
  • tulburarea de personalitate borderline
  • tulburarea de personalitate narcisistă
  • tulburarea de personalitate antisocială

Conform statisticilor, primele două tulburări de personalitate din grupul B sunt mai frecvente în rândul femeilor, iar ultimele două în rândul bărbaţilor. În majoritatea cazurilor o anumită persoană nu suferă doar de o singură tulburare de personalitate. Trebuie avut în vedere că fiecare persoană este diferită şi că anumiți oameni pot avea tendinţe narcisiste, aceasta neînsemnând și că suferă de tulburarea de personalitate narcisistă. Totul trebuie privit ca un spectru în care persoanele care suferă de tulburări de personalitate sunt cazuri extreme. În continuare vă prezint modul în care am perceput eu o relaţie abuzivă și etapele acesteia.

Extazul

La început totul este absolut perfect. Sunteţi mai îndrăgostiţi decât aţi fost vreodată şi simţiţi că partenera/partenerul vă iubeşte cu aceeaşi intensitate. Pur şi simplu vă copleşeşte cu atâta dragoste şi atenţie încât sunteţi convinşi că v-aţi întâlnit sufletul pereche. Este un înger coborât din ceruri pentru a vă lumina viața. Până acum nimeni nu v-a înţeles, nimeni nu v-a crezut, nimeni nu v-a divinizat. Pur şi simplu visaţi cu ochii deschişi. Este infinit mai mult decât aţi fi îndrăznit să vă imaginaţi vreodată. Totul decurge extrem de repede şi în foarte scurt timp (chiar de la primele întâlniri) ea/el începe să facă planuri de viitor. Își dorește să vă petreceți împreună concediul și vorbeşte despre mutatul împreună, despre dorinţa de a avea o familie etc. De asemenea, va spune că a avut o copilărie grea şi că părinţii nu i-au acordat dragostea şi atenţia de care avea nevoie. În treacăt o să menţioneze că până acum nu a avut noroc în dragoste, că toţi ceilalţi/celelalte şi-au bătut joc de ea/el şi vă roagă să nu vă jucaţi cu sufletul şi cu sentimentele ei/lui.

Într-un moment de sinceritate va admite poate că uneori este mai dificil/ă şi vă roagă să aveţi răbdare cu ea/el. Această etapă poate dura câteva săptămâni, câteva luni, maxim un an. Cel mai probabil extazul va începe să dispară în momentul în care relația a fost consolidată prin logodnă, căsătorie, nașterea unui copil sau chiar în momentul în care vă mutaţi împreună.

Neliniştea

A avut o viaţă grea, un serviciu foarte stresant, traumatizant şi a suferit mult, dar niciodată nu a fost mai fericit/ă ca acum şi nimeni nu s-a purtat aşa de frumos cu ea/el. Dacă la început părea puternic/ă şi independent/ă acum este din ce în ce mai sensibil/ă şi mai vulnerabil/ă, având nevoie să o înţelegeţi şi să fiţi mereu lângă ea/el. Serviciul este stresant, şeful nu îl/o apreciază … În timp veţi remarca că anumite lucruri nu se leagă, însă gândiţi că nimeni nu este perfect. Veţi mai observa mici ieșiri nervoase, condus periculos, minciuni, provocări, manipulări, jigniri, dar dacă o confruntaţi spune că a glumit sau îşi cere scuze, pretextând că a avut o zi grea. În anumite momente sunteţi totul pentru el/ea dar alteori pur şi simplu uită că existaţi. De asemenea, atunci când totul este absolut perfect face ceva pentru a strica armonia şi echilibrul din cuplu. Încă de la început aţi simţit o oarecare doză de nebunie şi dorinţa de a controla tot ce se întâmplă în jurul ei, dar nu le-aţi dat prea mare importanță. Simţiţi că ceva pluteşte în aer şi începeţi să nu mai înţelegeţi absolut nimic. Această nelinişte vă frământă mintea întreaga zi, iar noaptea nu reuşiţi să dormiţi.

Negarea

Acum a devenit mai egoist/ă, nu mai are răbdare, se enervează foarte tare din orice fleac şi nu vă mai acordă aşa de multă atenţie ca la început. Dacă faceţi ceva nu este bine, însă dacă nu faceţi iar nu este bine. Uneori este brutal/ă şi rece, dar dacă simte că v-aţi supărat va spune că sunteţi prea sensibili. Vreţi să o/il ajutaţi dar nu ştiţi cum.

Instinctul vă avertizează că nu mai puteţi avea încredere în /elea, însă neagă totul şi este dezamăgit/ă că sunteţi nu aveți încredere. Dacă încercaţi să vorbiţi despre tot ceea ce simţiţi, insinuează că totul vi se pare şi că nimic nu este adevărat. Admite însă că are ceva probleme la serviciu sau în familie, dar toate vor trece în câteva săptămâni. Se plânge că nu reuşiţi să o/il înţelegeţi şi că puneţi prea multă presiune pe ea/el. Dacă doriţi ceva sau aveţi nevoie de ceva, vă sugerează elegant că sunteţi prea egoiști. În scurt timp vrea să vă mutaţi împreună sau o să vă căsătoriţi; abia atunci va fi cu adevărat fericit/ă şi liniştit/ă. Simțiți că ceva e putred în Danemarca, dar sunteți convinşi că lucrurile vor reveni la normal dacă aveți răbdare și înțelegere. Remarcaţi o mare discrepanţă dintre vorbe şi fapte dar continuaţi să-i căutaţi scuze, acceptând chiar ideea că sunteţi prea sensibili, prea geloşi sau prea egoişti. E posibil să aveți momente în care recunoașteți că v-ați înșelat în privinţa ei/lui și că nu este deloc ce părea la prima vedere.

Depresia

S-a schimbat atât de mult încât abia o/il mai recunoașteți. Când vă apropiaţi de ea/el, se îndepărtează, iar când vă îndepărtaţi, se apropie. Bănuiţi că se joacă şi nu înţelegeţi de ce o face. Starile depresive, haosul, dramele, provocările, minciunile și manipulările sunt prezente în fiecare zi. Simţiţi că înnebuniţi și începeți să intuiţi deja că niciunul dintre foştii/fostele iubiţi/e nu şi-a bătut joc de el/ea. Nu este niciodată mulţumit/ă şi nu apreciază nimic din ceea ce faceţi. Oferă puţin (în special când simte că v-aţi îndepărtat de ea/el) şi pretinde tot mai mult, neînţelegând parcă că sunteţi vlăguit/a şi nu mai aveţi nimic să-i oferiţi. De fapt, vă oferă minimul necesar pentru a vă ţine lângă ea/el. În acest moment nu mai aveți absolut nicio putere în cuplu. O/il iubiţi, dar v-aţi fi dorit să nu o/il fi cunoscut niciodată. Vă simţiţi ca un şoarece pe jumătate mort în ghearele unei pisici flămânde şi vreţi să fugiţi de lângă ea/el, dar nu mai aveţi puterea să o faceţi. Acum aveți doar două variante: plecați sau vă condamnați la o viață de mizerie. Dacă încercaţi să comunicați cu ea/el va nega totul şi va face ca întotdeauna planuri de viitor. Nu vă lăsaţi amăgiţi. Tot ceea ce face este să câştige cât mai mult timp. Pentru a vă elibera trebuie să preluați controlul. Va folosi orice truc pentru a vă opri (lacrimi, promisiuni, minciuni, manipulări, ameninţări etc.) dar trebuie să o/il ignorați și să mergeți înainte. Dacă nu o faceţi veți rămâne în această etapă pentru totdeauna.

Eliberarea

De multe ori aţi vrut să o părăsiţi, dar aţi avut răbdare, sperând că lucrurile vor reveni la normal, sperând că ea se va purta ca la început. Acele momente au trecut şi nu se vor mai întoarce niciodată. Îngerul s-a transformat într-un demon care se hrăneşte cu nefericirea celor din jur. Ea/el nu crede că aveţi puterea şi curajul să o părăsiţi, dar când conștientizează asta va rupe brusc orice legătura care vă mai leagă. Veți fi părăsiți pur și simplu, fără absolut nicio explicaţie şi veți realiza că nu ați însemnat mare lucru pentru ea/el. Veți realiza că sentimentele ei sunt foarte superficiale sau chiar este incapabilă să iubească. Veţi înţelege că toate gesturile şi vorbele ei frumoase au fost doar nişte minciuni. Este o constatare devastatoare, dar trebuie să acceptați adevărul. Persoana de care v-ați îndrăgostit nu a existat niciodată, totul a fost doar o iluzie. Este firesc să aveţi îndoieli dar trebuie să mergeţi înainte. Pentru a vă vindeca aveţi nevoie de timp şi de spaţiu.

Defăimarea

Din momentul în care aţi reuşit să vă eliberaţi trebuie să vă aşteptaţi la tot ce este mai rău. La început va insista să rămâneţi prieteni, adică să vorbiţi sau să vă vedeţi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu pot decât să sper că aveți puterea și demnitatea să o refuzați elegant. Ea/el ştie cele mai ascunse frici şi slăbiciuni pe care le aveţi, şi când realizează că despărțirea este definitivă și nu există cale de întoarcere o să vă jignească aşa cum nu v-a jignit nimeni niciodată. Este posibil să încerce să vă distrugă bunuri din casă, mașina sau chiar cariera. Cu stupoare veţi constata că fiinţa pe care încă o iubiţi simte o enormă plăcere când vă face rău şi când vede cum suferiţi. Nu numai că răsucește cuțitul în rană, ci și privește cu satisfacţie cum vi se scurge fiecare picătură de sânge. Aţi văzut adevărata ei/lui imagine și aţi îndrăznit să o/il părăsiţi, iar pentru aceasta vă priveşte ca pe un duşman de moarte. Toţi prietenii, colegii şi rudele trebuie să afle ce monstru sunteţi şi cum v-aţi bătut joc de ea/el. Nu vă puteți imagina bârfele și minciunile pe care le va spune. Dacă răspundeţi la bârfe sau dacă încercaţi să vă apăraţi, ea/el va continua să facă şi mai rău, fiind acum convins/ă că toate aceste lucruri vă afectează.

Întoarcerea

La câtă durere, haos şi mizerie a lăsat în urmă nu v-aţi fi aşteptat să mai auziţi vreodată de ea, dar v-aţi înşelat. După un timp (săptămâni, luni, sau chiar ani) se va întoarce ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De ce vă caută tocmai acum, când aproape l/aţi uitat/o? Tocmai de aceea. Nu vrea să il/o uitaţi. Sau poate din acelaşi motiv pentru care ucigaşul se întoarce întotdeauna la locul crimei. Poate că iubita/ul ei/lui l/a părăsit/o şi acum are nevoie de atenţie, de bani sau chiar de o casă în care să locuiască. Poate vrea să vadă dacă l/aţi iertat/o, poate este plictisit/ă sau poate vrea să vă tortureze şi mai mult. Poate chiar regretă că v-aţi despărţit şi doreşte (să vă acorde) o nouă şansă. Adevărul este că de multe ori nici el/ea nu ştie de ce v-a căutat. Nu vă faceţi însă iluzia să credeţi că s-a schimbat şi că de această dată relaţia va evolua altfel. Veţi trece din nou prin toate aceste etape, dar de fiecare dată vor fi din ce în ce mai scurte.

Persoana care suferă de tulburare borderline se manifestă prin:

  • O imagine de sine slab dezvoltată sau instabilă și autocritică;
  • Obiective, aspirații și planuri de carieră instabile;
  • Lipsa empatiei, incapacitatea de a recunoaște sentimentele și nevoile celorlalți;
  • Relații intense și instabile, marcate de neîncredere, conflicte și de frica de singurătate, cu fluctuații între o implicare prea accentuată și o retragere totală din relație;
  • Schimbare rapidă a stării de spirit, cu alternări care pot dura câteva ore, câteva zile sau ceva mai mult;
  • Anxietate;
  • Stare depresivă;
  • Sentiment de insecuritate;
  • Dezinhibare, uneori periculoasă: asumarea unor riscuri prea mari, comportament impulsiv, exagerat;
  • Ostilitate;
  • Tendință de suicid sau de auto-vătămare;
  • Exces de alcool sau alte substanțe;
  • Incapacitate de control al furiei, aceasta fiind resimțită adesea fără motive reale;
  • Paranoia;
  • Sentiment de singurătate, izolare.

Acest tip de oameni trăiesc într-un adevărat rollercoaster emoțional. Intr-o secundă sunt sus de tot, după care cad rapid foarte jos. Acest lucru este cauzat de reactivitatea emoțională exagerată. Răspunsul la stress și evenimente negative este mai pronunțat decât în cazul altor persoane. Aceste reacții exacerbate duc la caracterizarea lor de către cei din jur ca fiind dramatice, exagerate, prefăcute. Însă trăirile lor sunt cât se poate de reale și incontrolabile. Ele/ei cauzează extrem de multă suferință și contribuie la degradarea relațiilor interumane. Din pacate acestea nu pot să le gestioneze mai bine.

Furia – aceasta este mai des întâlnită la bărbați, cel puțin în manifestările concrete. La femei, furia poate fi exprimată prin: sarcasm; ironie; remarci pasiv-agresive; sau poate fi direcționată spre sine. Se apeleaza des la comportamente de auto-vătămare, precum: tăiat; înfometare sau provocarea unor confruntări fizice cu alte persoane. Ieșirile violente sunt mai ales verbale, cu țipete și jigniri. Ele sunt urmate cel mai adesea de vinovăție și rușine. Contribuie la sentimentul global de lipsă de valoare și incapacitate de a fi iubite și acceptate așa cum sunt.

  • Autovătămare și comportament suicidar

Aproximativ 10% dintre persoanele cu BPD își iau viața. Auto-vătămarea și amenințarea că se vor sinucide sunt extrem de comune. Aceste gesturi sunt interpretate adesea ca metode de a atrage atenția sau de a șantaja emoțional oamenii din jur. Adesea sunt minimizate, chiar luate în derâdere de persoanele din cercul femeilor cu tulburare borderline. Se întâmplă destul de des și mai ales după ce are loc o ceartă. Cu siguranță ele/ei trebuie luate/i însă foarte în serios. Sunt expresia suferinței insuportabile pe care aceștia o resimt; mai ales după ceea ce percep ca respingere și abandon din partea persoanelor de încredere. Auto-vătămarea, precum tăierea sau arderea, nu se petrec de obicei în prezența altora, dar urmele pot fi observate după încheierea actului.

Autor leon_user | decembrie 13 , 2019 | 0

Sunteți un cuplu internațional în curs de separare și aveți copii? Poate doriți să vă întoarceți în țara de origine și să vă luați copilul cu dumneavoastră. Dacă însă faceți acest lucru fără consimțământul celuilalt părinte sau al instanței, este posibil să vă aflați în afara legii.

CONVENŢIE din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internaţionale de copii. Prezenta convenţie are drept obiect:

a) de a asigura înapoierea imediata a copiilor deplasati sau reţinuţi ilicit în orice stat contractant;

b) de a face să se respecte efectiv în celelalte state contractante drepturile privind încredinţarea şi vizitarea, care exista într-un stat contractant.

Cum contribuie normele UE la prevenirea răpirii copiilor?

Instanța din statul în care copilul își avea reședința obișnuită înainte de răpire va rămâne competentă până la soluționarea cazului de răpire, pentru a se evita ca părinții să răpească copilul în speranța de a obține o hotărâre favorabilă în fața instanței din propria țară.

Cum își poate recupera un părinte copilul răpit?

În toate țările UE (cu excepția Danemarcei) există autorități centrale pentru a ajuta părinții care sunt victime ale răpirii transfrontaliere. Părintele vizat poate lansa o procedură de înapoiere a copilului. În acest caz, instanța trebuie să se pronunțe cu privire la această chestiune în termen de șase săptămâni și ar trebui să ofere copiilor posibilitatea de a fi ascultați în cursul procedurii, cu excepția cazului în care acest lucru este necorespunzător din cauza vârstei și gradului de maturitate.

Poate instanța din țara în care copilul a fost răpit să refuze înapoierea copilului?

Instanța din țara în care copilul a fost răpit poate prezenta obiecții cu privire la înapoierea copilului în cazul în care există un risc serios ca înapoierea să expună copilul la vătămări fizice sau psihice [articolul 13 litera b) din Convenția de la Haga din 1980]. Cu toate acestea, înapoierea nu poate fi oprită dacă s-au luate măsuri adecvate pentru a proteja copilul. În cazul în care instanța constată că un copil nu trebuie înapoiat, aceasta trebuie să se adreseze instanței din țara din care a fost răpit copilul.

Hotărârea instanței va fi în mod automat executorie?

Hotărârea definitivă a instanței în țara de origine este automat recunoscută și executorie într-un alt stat membru al UE, fără a fi necesară o încuviințare a executării („eliminarea procedurii de exequatur”), dacă judecătorul a eliberat un certificat.

Autor leon_user | decembrie 4 , 2019 | 0

Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 ,,violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima”.

Conform art. 4 din Legea 217/2003 violenţa psihologică presupune impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;, iar violenţa verbală implică adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare. (…)

Psihopatul de alături

Dintre toate tipurile de personalități deviante care trăiesc în societatea noastră, psihopatul este de departe cel mai distructiv, cel mai de succes și cel mai puțin înțeles. În același timp, psiohopatul este cel mai bine „ascuns” și cel mai greu de demascat, datorită abilității sale cameleonice extraordinare.

Caracteristicile comune ale celor cu această tulburare de personalitate sunt:

  • mint și fură în mod persistent;
  • tendința de a viola drepturile altora (la proprietate, fizică, sexuală, legală, emoțională);
  • inabilitatea de a păstra un serviciu;
  • lipsa de interes față de siguranța sa și a altora;
  • lipsa regretului că au făcut rău altora;
  • prezența unui farmec superficial;
  • impulsivitate;
  • un simț extrem de îndreptățire;
  • inabilitatea de a-și face sau a menține prietenii.

Persoanele cu tendințe psihopatice sunt puternic axate pe propriile lor dorințe și nu manifestă empatie pentru alții. Acești oameni nu țin cont de norme și reguli și au o inclinație mai mare spre a comite infracțiuni.

Sunt oameni care au trăsături narcisiste și egoiste, cu o părere foarte bună despre sine și cu o încredere exagerată în propriile abilități. Persoanele cu trăsături machiavelice sunt cinice, distante emoțional și neafectate de morală. Ele înșală și manipulează oamenii pentru a obține avantaje personale.

Un psihopat este o persoană care nu prezintă empatie, mustrări de conștiință, are un comportament lipsit de inhibiții, poate fi deseori carismatic.

Deși câteodată se avântă în manifestări histrionice de emoție, o fac doar cu scopul de a câștiga simpatia. Altminteri, rămân imperturbabili în situații de criză, inclusiv în cazul unui divorț sau al unei despărțiri de o persoană importantă (deși nu prea există vreo persoană care să fie într-adevăr importantă pentru ei), nu simt prea multe nici la moartea cuiva din familie, nici dacă sunt descoperiți că au comis o crimă și nici când sunt pedepsiți pentru activitățile lor ilegale.

Psihopații sunt superficiali din punct de vedere emoțional, dar și pentru că sunt invidioși, lacomi și dornici de putere. Își doresc tot ceea ce au alții, orice ar considera ei dezirabil. Poate fi un nou partener, un nou loc de muncă, prestigiu, bogăție sau familie. Vor să aibă relații de succes fără a oferi dragoste, onestitate și fidelitate.

Pentru a-și consolida sentimentul de superioritate, după o perioadă pe care o vom numi “falsa lună de miere” – sau așa numită perioadă de ispitire, de seducție – își pun la pământ partenerii (și pe toți ceilalți) și le cultivă slăbiciunile. Pentru a putea duce la capăt aceasta îndeletnicire fără a munci prea mult, psihopatul îi seduce, îi intimidează și îi manipulează pe cei din jur, colegi de serviciu sau prieteni.

Diagnosticul este în general rezervat pacienților cu vârsta peste 18 ani.

Un diagnostic necesită, de asemenea, prezența a cel puțin trei din următoarele criterii:

  • escrocherii și înșelăciuni;
  • impulsivitate sau eșecul de a planifica;
  • iritabilitate și agresivitate;
  • un dispreț constant față de muncă;
  • un dispreț constant față de siguranța sa și a celor din jur;
  • lipsa regretului și a remușcărilor.
  • Strategia manipulativă de bază a unui psihopat

    După Hare și Babiak, psihopații se află tot timpul în căutare de oameni pe care să-i înșele. Abordarea psihopatului include trei faze:

    Faza 1 – Faza de evaluare

    Unii psihopați sunt prădători oportuniști și agresivi care vor profita de aproape orice persoană pe care o întâlnesc, în timp ce alții sunt mai răbdători, așteptând victima perfectă. În ambele cazuri, psihopatul analizează constant utilitatea potențială a unui individ – ca sursă de bani, putere, sex sau influență.

    Unor psihopați le place o provocare, în timp ce alții vânează persoane vulnerabile. În timpul fazei de evaluare, psihopatul este capabil să determine punctele slabe ale potențialei victime, pe care le va folosi pentru a seduce.

    Faza a 2-a – Faza de manipulare

    Odată ce psihopatul a identificat o victimă, începe faza de manipulare. În timpul acesteia, psihopatul își poate asuma un rol, o mască special creată pentru a „prinde” la victima respectivă. Un psihopat va minți pentru a câștiga încrederea victimei. Lipsa de empatie și vinovăție a psihopaților le permite să mintă fără probleme; ei nu văd nicio valoare în a spune adevărul decât dacă îi ajută să obțină ceea ce vor.

    Pe măsură ce interacționează cu victima, psihopatul evaluează cu grijă personalitatea acesteia. Ea îi oferă o imagine a trăsăturilor și caracteristicilor victimei. Unui observator atent, personalitatea victimei poate dezvălui insecurități sau slăbiciuni pe care aceasta vrea să le minimizeze sau să le ascundă. Ca student pasionat al comportamentului uman, psihopatul va testa cu grijă tăria interioară și nevoile care fac parte din eul intim al victimei și eventual va construi o relație personală cu aceasta.

    Personajul pe care îl joacă psihopatul – „personalitatea” cu care victima are o relație – nu există în realitate. Este construit din minciuni întrețesute cu grijă pentru a prinde victima în plasă. Este o mască, una din mai multe, creată de psihopat pentru a se potrivi cu nevoile psihologice și așteptările victimei.

    Victimizarea are un caracter de pradă; duce adesea la un sever prejudiciu financiar, fizic sau emoțional. Relațiile adevărate, sănătoase, sunt construite pe respect și încredere reciprocă; se bazează pe schimbul onest de idei și sentimente. Convingerea greșită a victimei că legătura cu psihopatul are oricare din aceste caracteristici este motivul pentru care acesta are succes.

    Faza a 3-a – Faza de abandonare

    Faza de abandonare începe atunci când psihopatul decide că victima nu îi mai este de folos. Psihopatul/psihopata își abandonează victima și trece la alta. De obicei, în cazul relațiilor romantice, un psihopat își va asigura relația cu victima următoare înainte de a o abandona pe cea actuală. Câteodată, în această fază psihopatul are trei persoane cu care jonglează:

    • cea abandonată recent, pe care o păstrează în cazul în care nu îi merge cu celelalte două;
    • cea pe care o manipulează în prezent și care este pe cale de a fi abandonată;
    • a treia persoană, care este ademenită de psihopat anticipând abandonarea victimei actuale.

    Abandonarea poate avea loc subit și fără ca victima să știe că psihopatul căuta pe altcineva. Nu vor exista scuze, sau cel puțin nu unele sincere, pentru răul și durerea pe care o provoacă.

    Cum își controlează psihopații victimele

    După Braiker

    Braiker a identificat următoarele moduri de bază prin care manipulatorii își controlează victimele:

    • Recompensa pozitivă – include lauda, șarmul superficial, simpatia superficială (lacrimi de crocodil), cereri de scuze excesive; bani, aprobare, daruri; atenție, expresii faciale cum ar fi râsul sau zâmbetul forțat; recunoaștere publică.
    • Recompensa negativă – include sâcâirea, urlatul, tratamentul silențios, intimidare, amenințări, înjurături, șantaj emoțional, învinovățire, îmbufnare, plânsete și făcutul pe victima.
    • Recompensa intermitentă sau parțială – Recompensa negativă parțială sau intermitentă poate crea un climat în care persistă frica și nesiguranța. Recompensa pozitivă parțială sau intermitentă poate încuraja victima să persiste – de exemplu la majoritatea jocurilor de noroc, jucătorul câștigă bani din când în când, dar poate pierde în total.
    • Pedeapsa
    • Învățarea în urma unei traume – folosirea abuzului verbal, a furiei explozive sau a altui comportament intimidant pentru a stabili dominanța sau superioritatea; chiar și un singur incident care implică un asemenea comportament poate condiționa sau învăța victimele să nu-l supere/confrunte/contrazică pe manipulator.

    După Simon

    Simon a identificat următoarele tehnici manipulative:

    • Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii psihopați sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.
    • Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.
    • Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.
    • Raționalizarea: O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raționalizarea este strâns legată de spin.
    • Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Psihopatul spune că comportamentul lui/ei nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.
    • Atenția sau neatenția selectivă: Psihopatul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”.
    • Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.
    • Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.
    • Intimidarea mascată: Psihopatul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).
    • Culpabilizarea: Un tip aparte de tactică de intimidare. Un manipulator se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.
    • Rușinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.
    • Jucarea rolului de victimă („sărmanul/a de mine”): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și psihopatului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.
    • Învinovățirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.
    • Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.
    • Seducția: Psihopații folosesc șarmul superficial, lauda, măgulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.
    • Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un țap ispășitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.
    • Simularea inocenței: Psihopatul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.
    • Simularea confuziei: Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.
    • Afișarea furiei: Psihopatul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie, pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.

    Vulnerabilitățile exploatate de psihopați

    După Simon, manipulatorii psihopați exploatează următoarele vulnerabilități pe care le pot avea victimele:

    • naivitatea – victimei îi este greu să accepte ideea că unii oameni sunt șireți, necinstiți și nemiloși sau e în negare când e victimizată.
    • conștiinciozitate exagerată – victima este înclinată să acorde manipulatorului beneficiul îndoielii și să privească lucrurile din perspectiva acestuia, în care dă vina pe victimă.
    • încredere în sine scăzută – victima se îndoiește de sine, lipsindu-i încrederea și hotărârea, existând o probabilitate mare de a intra în defensivă foarte repede.
    • intelectualizare – victima încearcă din greu să înțeleagă psihopatul și crede că acesta are un motiv întemeiat pentru care se comportă așa.
    • dependență emoțională – victima are o personalitate dependentă sau docilă. Cu cât victima este mai dependentă emoțional, cu atât este mai vulnerabilă în fața manipulării sau exploatării.

    După Kantor, oamenii care prezintă următoarele carecteristici sunt vulnerabili în fața manipulatorilor psihopați:

    • încredere exagerată – oamenii onești presupun adesea că și ceilalți sunt onești. Se bazează pe oameni pe care abia îi cunosc, fără să le verifice competența etc. Aceștia se îndoiesc rareori de așa-zișii experți.
    • altruism exagerat – opusul psihopatului, prea onești, prea corecți, prea empatici.
    • impresionabilitate – sunt seduși repede de cei cu șarm superficial. De exemplu, votează pentru politicianul mincinos care pupă copiii.
    • naivitate – nu pot crede că în lume există oameni necinstiți pentru că dacă ar fi, nu ar fi lăsați să acționeze.
    • masochism – le lipsește respectul de sine și îi lasă inconștient pe manipulatori să profite de ei, crezând că o merită din cauza unui sentiment de vinovăție.
    • lăcomie – cei lacomi și neonești pot cădea pradă unui psihopat care îi convinge ușor să facă ceva imoral.
    • imaturitate – au o judecată defectuoasă, cred afirmațiile exagerate ale reclamelor.
    • materialism exagerat – o pradă ușoară pentru cămătari sau cei care se ocupă cu scheme de îmbogățire rapidă.
    • dependență psihologică – cei dependenți simt nevoia să fie iubiți și prin urmare sunt predispuși să accepte ceva ce ar trebui să refuze.
    • singurătate – oamenii singuri pot accepta orice formă de contact cu oamenii. Un străin psihopat poate oferi companie umană, dar cu un anumit preț.
    • narcisism – narcisiștii sunt înclinați să cadă pradă laudelor nemeritate.
    • impulsivitate – aceștia iau decizii în grabă, de exemplu ce să cumpere sau cu cine să se căsătorească, fără a-i consulta pe ceilalți.
    • frugalitate exagerată – nu pot refuza o afacere chiar dacă cunosc motivul pentru care ies atât de ieftin.
    • bătrânețea – cei în vârstă pot deveni istoviți și mai puțin capabili de a se ocupa de mai multe lucruri odată. Când primesc o ofertă, e mai puțin probabil să se gândească că ar putea fi o înșelătorie. Sunt predispuși să ofere bani unei persoane care are o poveste tristă. Vezi abuzul de bătrâni.

    Motivațiile psihopaților

    Manipulatorii au trei motivații posibile:

    • Nevoia de a-și atinge scopurile și de a câștiga cu orice cost.
    • O nevoie puternică de a avea sentimente de putere și superioritate față de ceilalți.
    • Nevoia de a fi în control.

    De cele mai multe ori motivațiile care stau la baza acțiunilor acestora devin absolut ireale, de necrezut.

    Psihopatul va folosi cu siguranță strategia de înșelăciune, dar aceasta în realitate este rareori necesară pentru supraviețuirea lor. Un psihopat milionar nu ar avea nici o remușcare să fure de la un copil înfometat. Evident, supraviețuirea milionarului nu este miza.

    Nu exista nici o logică evidentă a posibilelor motive care ar putea sta la baza unui astfel de comportament.

    Psihopații scapă  de multe ori de justiție din aceste motive. În procesele penale, urmărirea penală este necesară pentru a atribui un motiv inculpatului. Cu toate acestea, în cazul  psihopaților, motivele lor sunt atât de bizare și de neințeles,  încât chiar dacă un procuror ar putea explica, majoritatea juraților nu l-ar crede.

    Psihopatul poate ataca, viola, ucide, dar ceea ce face este doar rareori o crimă din pasiune. Toate acțiunile sale sunt în schimb un plan rece și calculat pentru a obține ceea ce își dorește.

  • Sursa: av. Carmen Leon în colaborare cu Wikipedia

Autor leon_user | aprilie 16 , 2019 | 0

Cadrul general, reglementat de Legea 77/2016 privind darea în plată, vine să reglementeze și situația de excepție privind debitorii supuși procedurii de executare silită, ulterior valorificării bunului imobil, legea reglementând aceeași soluție pentru toate situațiile de Dare în plată.

Principiul răspunderii nelimitate, prevăzut de art. 2324 alin. 2 din Cod Civil, nu este în concordanță cu legislația protecției consumatorului, fiind contrazis și de situația reală de supraîndatorare a debitorului, care, pentru imposibilitate de plată (astfel cum este aceasta definită de art. 1634 din Codul Civil), trebuie liberat de datorii.

În consecință, prin Decizia 95/2017, Curtea Constitutionala a constatat că textul art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016, nu încalcă art. 44 din Constituție și urmează a fi aplicat, în condițiile impreviziunii, tocmai pentru a evita ruina debitorului și îmbogățirea fără justă cauză a creditorului.

av. Carmen Leon. 0723646221 avocat_leon@yahoo.com

Autor leon_user | aprilie 13 , 2019 | 0

Daca ati epuizat toate caile de atac puse la dispozitie de legislatia nationala si va considerati nedreptatiti, apelati la CEDO!

Nu sunteți obligat să fiți reprezentat de un avocat în faza inițială a procedurii. Dacă totuși decideți să fiți reprezentat, trebuie să trimiteți Curții o procură pe numele avocatului ales, completată și semnată în mod corespunzător. După ce formularul de cerere va fi completat în întregime, acesta trebuie expediat, împreună cu documentele pertinente, la adresa următoare:

Monsieur le Greffier Cour européenne des droits de l’homme Conseil de l’Europe F-67075 Strasbourg cedex

Este preferabil să trimiteți cererea prin scrisoare recomandată. Trebuie să trimiteți cererea la Curte în termenul prevăzut de Convenție. Curtea va lua în considerare data indicată pe ștampila poștei. Cererea trebuie expediată Curții numai prin poștă. În orice caz, formularul de cerere trebuie trimis în cel mai scurt timp posibil după finalizarea procedurilor interne și pronunțarea unei decizii definitive de către instanțele naționale.

Marea majoritate a cererilor introduse la Curte sunt declarate inadmisibile, mai precis Curtea le respinge fără a le examina fondul întrucât acestea nu corespund criteriilor de admisibilitate. Deciziile de inadmisibilitate sunt definitive și nu pot fi contestate. Prin urmare, dacă nu doriți ca cererea dumneavoastră să fie respinsă de Curte, este important să respectați toate condițiile de admisibilitate. Înainte de a trimite o cerere la Curte, consultați siteul internet al Curții, în special Ghidul cu privire la admisibilitate, și completați chestionarul care vă va permite să evaluați șansele cererii dumneavoastră de a fi declarată admisibilă.

Dacă cererea dumneavoastră nu este declarată inadmisibilă, Curtea o examinează și stabilește dacă în cazul dumneavoastră a avut loc vreo încălcare a Convenției.

În caz afirmativ, Curtea ar putea să vă acorde o compensație bănească pentru prejudiciul suferit. Rețineți totuși că, în nicun caz, Curtea nu va anula o decizie a instanțelor naționale. Orice decizie pronunțată de un comitet este definitivă și nu poate fi contestată. Hotărârile pronunțate de o cameră devin definitive la expirarea unui termen de trei luni, timp în care atât dumneavoastră, cât și Guvernul pârât puteți cere retrimiterea dosarului în fața Marii Camere pentru o nouă examinare a cererii. A se reține totuși că cererile de retrimitere a dosarelor în fața Marii Camere nu sunt acceptate decât în cazuri excepționale. Hotărârile pronunțate de Marea Cameră sunt definitive și fără cale de atac.

Când o hotărâre în care se constată o încălcare a Convenției devine definitivă, Curtea transmite dosarul respectiv Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, care se ocupă de supravegherea executării hotărârilor Curții. Procedura în fața Curții este astfel încheiată.

„ Faptul că am sesizat Curtea mă eliberează de la executarea deciziei definitive pronunțate de instanțele naționale?

Nu, sesizarea Curții nu are efect suspensiv. Deciziile instanțelor naționale trebuie executate chiar dacă ați introdus o cerere la Curte.

av. Carmen Leon. tel. 0723646221

Autor leon_user | martie 4 , 2019 | 19

Este legal ca un IFN sa perceapa o dobanda de 99%? Credius IFN – clauze contractuale ce pot fi considerate abuzive

Problema dvs. juridica:

Buna ziua. In luna martie 2017 am facut un imprumut de nevoie personale la Credius IFN, pentru suma de 7000 lei pe o perioada de 60 luni, in urmatoarele conditii:
Rata lunară = 719 LEI, comision de administrare lunar = 2.000 lei, DAE = 272% la incheierea contractului; cuantumul dobanzii pe zi in cazul in care imprumutatul se retrage = 19,25 lei.

Am achitat 10 rate, in jur de 9.000 RON, dupa care am solicitat rambursare anticipata. Credius IFN a trimis Notificare cu restul de plata de aproximativ 10.000 lei. Nu am fost de acord cu aceasta suma, considerand-o prea mare, dupa care am primit alte notificari, urmand sa fim executati silit la inceputul anului 2019 pentru suma de 40.000 lei pentru care ni s-a pus poprire bancara.

Va rog sa imi spuneti daca aceste clauze sunt legale, iar dobanda de 99 % este legala si daca nu, unde ma pot adresa si cum pot beneficia de serviciile firmei dumneavoastra. Multumesc!

Raspuns avocat:

Voi incepe prin a va spune ca trebuie considerat  ca fiind ilegala perceperea unei dobanzi de 99%/an!


Comisionul de administrare, comisionul lunar şi D.A.E. sunt clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul, deoarece fac parte dintr-un contract standard utilizat de instituţia financiară, imprumutatul neavând altă posibilitate decât să le accepte în bloc. In principal  entitatea nebancara, are obligatia sa se supuna tuturor reglementarilor in vigoare emise de catre BNR, cat si legii ce reglementeaza activitatea bancara si anume Regulamentul nr. 17 din 12 dec. 2012.
Monitorul Oficial, Partea I 855 18.dec. 2012 Intrare în vigoare la 18 dec.2012
Regulament privind unele condiţii de creditare.

(2) Împrumutătorii vor stabili prin normele proprii de creditare condiţiile de acordare şi de garantare a creditelor prevăzute la alin. (1). (fraza ce intra in conflict cu codul civil)

De referinta, dobanda nu ii este interzisa imprumutatorului, atata vreme cat ea nu intra in contradictie cu dispozitiile celorlalte legi sau poate chiar legilor de drept comun si anume Codul Civil.

Astfel, desi legea cat si normele BNR (ce sunt in favoarea bancilor) nu a interzis IFN-ului, aplicarea unei anume dobanzi, s-a nascut necesitatea coroborarii anumitor articole pentru a ajunge la concluzia legitima ca dobanda de 99% este o dobanda ce ar putea sa fie abuziva (legea 193/2000)  sau nula absolut! Cod Civil art. 1179.

In conditiile in care discutam de o dobanda de 99% pentru a putea incepe analiza acestei dobanzi colosale, este necesar sa intelegem ca orice contract de credit, este guvernat de catre elemente ce tin de codul civil, dupa cum urmeaza:

Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului

(1) Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt:

1. capacitatea de a contracta;

2. consimţământul părţilor;

3. un obiect determinat şi licit;

4. o cauză licită şi morală.

In coroborare, asa cum am spus, cu art. 1236 cod civil

(1) Cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală.

(2) Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice.

(3) Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.

Ce inseamna bunele moravuri?

Constituie ansamblul normelor de conduita cu caracter moral, la care legea civila face uneori trimitere pentru a fi luate in considerare de catre instanta, ca un criteriu de apreciere a caracterului imperativ al unor texte de lege, a caracterului ilicit al unei cauze sau conditiile contractuale.

Bunele moravuri desemnează totalitatea regulilor de conduită, care s-au conturat în conştiinţa societăţii şi a căror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experienţă şi practică îndelungată. Conţinutul acestei noţiuni, aşa cum s-a observat, este variabil în timp şi spaţiu; prin urmare, instanţele de judecată sunt chemate să determine normele care o compun şi să le aplice de la caz la caz. De aceea, s-a încercat definirea acestei noţiuni ca reprezentând „locurile comune ale mentalităţii unei societăţi la un moment dat.

In societatea romaneasca nu se poate spune ca este conform bunelor moravuri, sa percepi dobanzi de 99%.

Apreciez că aceste clauze, pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă IFN-ului dreptul discreţionar de a încasa comisioane nejustificate faţă de clienţi.

Convenţiile încheiate de părţi au putere de lege, într-adevăr, însă, acestea trebuie să fie legale şi în niciun caz abuzive.

IFN-ul nu explică în niciun mod scopul solicitării dobanzii de retragere (plata anticipata), astfel încât, clientul să înţeleagă de ce i se solicită, fiind obligat să achite sume de bani pentru care nu are nicio culpă, iar
comisionul de administrare lunar de 2.000 lei nu se justifica.

Raporturile comerciale trebuie sa se bazeze pe încredere şi colaborare, iar părţile să-şi asigure un echilibru în aceste relaţii şi nu să transforme o relaţie comercială într-o afacere abuzivă numai în favoarea unei părţi.

SEDIUL PRINCIPAL


Sos. Viilor 78-88, bloc 103, sc. 3, sector 5, Bucuresti