I
N
C
A
R
C
A

Blog

Autor leon_user | aprilie 16 , 2019 | 0

Cadrul general, reglementat de Legea 77/2016 privind darea în plată, vine să reglementeze și situația de excepție privind debitorii supuși procedurii de executare silită, ulterior valorificării bunului imobil, legea reglementând aceeași soluție pentru toate situațiile de Dare în plată.

Principiul răspunderii nelimitate, prevăzut de art. 2324 alin. 2 din Cod Civil, nu este în concordanță cu legislația protecției consumatorului, fiind contrazis și de situația reală de supraîndatorare a debitorului, care, pentru imposibilitate de plată (astfel cum este aceasta definită de art. 1634 din Codul Civil), trebuie liberat de datorii.

În consecință, prin Decizia 95/2017, Curtea Constitutionala a constatat că textul art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016, nu încalcă art. 44 din Constituție și urmează a fi aplicat, în condițiile impreviziunii, tocmai pentru a evita ruina debitorului și îmbogățirea fără justă cauză a creditorului.

av. Carmen Leon. 0723646221 avocat_leon@yahoo.com

Autor leon_user | aprilie 13 , 2019 | 0

Daca ati epuizat toate caile de atac puse la dispozitie de legislatia nationala si va considerati nedreptatiti, apelati la CEDO!

Nu sunteți obligat să fiți reprezentat de un avocat în faza inițială a procedurii. Dacă totuși decideți să fiți reprezentat, trebuie să trimiteți Curții o procură pe numele avocatului ales, completată și semnată în mod corespunzător. După ce formularul de cerere va fi completat în întregime, acesta trebuie expediat, împreună cu documentele pertinente, la adresa următoare:

Monsieur le Greffier Cour européenne des droits de l’homme Conseil de l’Europe F-67075 Strasbourg cedex

Este preferabil să trimiteți cererea prin scrisoare recomandată. Trebuie să trimiteți cererea la Curte în termenul prevăzut de Convenție. Curtea va lua în considerare data indicată pe ștampila poștei. Cererea trebuie expediată Curții numai prin poștă. În orice caz, formularul de cerere trebuie trimis în cel mai scurt timp posibil după finalizarea procedurilor interne și pronunțarea unei decizii definitive de către instanțele naționale.

Marea majoritate a cererilor introduse la Curte sunt declarate inadmisibile, mai precis Curtea le respinge fără a le examina fondul întrucât acestea nu corespund criteriilor de admisibilitate. Deciziile de inadmisibilitate sunt definitive și nu pot fi contestate. Prin urmare, dacă nu doriți ca cererea dumneavoastră să fie respinsă de Curte, este important să respectați toate condițiile de admisibilitate. Înainte de a trimite o cerere la Curte, consultați siteul internet al Curții, în special Ghidul cu privire la admisibilitate, și completați chestionarul care vă va permite să evaluați șansele cererii dumneavoastră de a fi declarată admisibilă.

Dacă cererea dumneavoastră nu este declarată inadmisibilă, Curtea o examinează și stabilește dacă în cazul dumneavoastră a avut loc vreo încălcare a Convenției.

În caz afirmativ, Curtea ar putea să vă acorde o compensație bănească pentru prejudiciul suferit. Rețineți totuși că, în nicun caz, Curtea nu va anula o decizie a instanțelor naționale. Orice decizie pronunțată de un comitet este definitivă și nu poate fi contestată. Hotărârile pronunțate de o cameră devin definitive la expirarea unui termen de trei luni, timp în care atât dumneavoastră, cât și Guvernul pârât puteți cere retrimiterea dosarului în fața Marii Camere pentru o nouă examinare a cererii. A se reține totuși că cererile de retrimitere a dosarelor în fața Marii Camere nu sunt acceptate decât în cazuri excepționale. Hotărârile pronunțate de Marea Cameră sunt definitive și fără cale de atac.

Când o hotărâre în care se constată o încălcare a Convenției devine definitivă, Curtea transmite dosarul respectiv Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, care se ocupă de supravegherea executării hotărârilor Curții. Procedura în fața Curții este astfel încheiată.

„ Faptul că am sesizat Curtea mă eliberează de la executarea deciziei definitive pronunțate de instanțele naționale?

Nu, sesizarea Curții nu are efect suspensiv. Deciziile instanțelor naționale trebuie executate chiar dacă ați introdus o cerere la Curte.

av. Carmen Leon. tel. 0723646221

Autor leon_user | martie 4 , 2019 | 0

Este legal ca un IFN sa perceapa o dobanda de 99%? Credius IFN – clauze contractuale ce pot fi considerate abuzive

Problema dvs. juridica:

Buna ziua. In luna martie 2017 am facut un imprumut de nevoie personale la Credius IFN, pentru suma de 7000 lei pe o perioada de 60 luni, in urmatoarele conditii:
Rata lunară = 719 LEI, comision de administrare lunar = 2.000 lei, DAE = 272% la incheierea contractului; cuantumul dobanzii pe zi in cazul in care imprumutatul se retrage = 19,25 lei.

Am achitat 10 rate, in jur de 9.000 RON, dupa care am solicitat rambursare anticipata. Credius IFN a trimis Notificare cu restul de plata de aproximativ 10.000 lei. Nu am fost de acord cu aceasta suma, considerand-o prea mare, dupa care am primit alte notificari, urmand sa fim executati silit la inceputul anului 2019 pentru suma de 40.000 lei pentru care ni s-a pus poprire bancara.

Va rog sa imi spuneti daca aceste clauze sunt legale, iar dobanda de 99 % este legala si daca nu, unde ma pot adresa si cum pot beneficia de serviciile firmei dumneavoastra. Multumesc!

Raspuns avocat:

Voi incepe prin a va spune ca trebuie considerat  ca fiind ilegala perceperea unei dobanzi de 99%/an!


Comisionul de administrare, comisionul lunar şi D.A.E. sunt clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul, deoarece fac parte dintr-un contract standard utilizat de instituţia financiară, imprumutatul neavând altă posibilitate decât să le accepte în bloc. In principal  entitatea nebancara, are obligatia sa se supuna tuturor reglementarilor in vigoare emise de catre BNR, cat si legii ce reglementeaza activitatea bancara si anume Regulamentul nr. 17 din 12 dec. 2012.
Monitorul Oficial, Partea I 855 18.dec. 2012 Intrare în vigoare la 18 dec.2012
Regulament privind unele condiţii de creditare.

(2) Împrumutătorii vor stabili prin normele proprii de creditare condiţiile de acordare şi de garantare a creditelor prevăzute la alin. (1). (fraza ce intra in conflict cu codul civil)

De referinta, dobanda nu ii este interzisa imprumutatorului, atata vreme cat ea nu intra in contradictie cu dispozitiile celorlalte legi sau poate chiar legilor de drept comun si anume Codul Civil.

Astfel, desi legea cat si normele BNR (ce sunt in favoarea bancilor) nu a interzis IFN-ului, aplicarea unei anume dobanzi, s-a nascut necesitatea coroborarii anumitor articole pentru a ajunge la concluzia legitima ca dobanda de 99% este o dobanda ce ar putea sa fie abuziva (legea 193/2000)  sau nula absolut! Cod Civil art. 1179.

In conditiile in care discutam de o dobanda de 99% pentru a putea incepe analiza acestei dobanzi colosale, este necesar sa intelegem ca orice contract de credit, este guvernat de catre elemente ce tin de codul civil, dupa cum urmeaza:

Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului

(1) Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt:

1. capacitatea de a contracta;

2. consimţământul părţilor;

3. un obiect determinat şi licit;

4. o cauză licită şi morală.

In coroborare, asa cum am spus, cu art. 1236 cod civil

(1) Cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală.

(2) Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice.

(3) Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.

Ce inseamna bunele moravuri?

Constituie ansamblul normelor de conduita cu caracter moral, la care legea civila face uneori trimitere pentru a fi luate in considerare de catre instanta, ca un criteriu de apreciere a caracterului imperativ al unor texte de lege, a caracterului ilicit al unei cauze sau conditiile contractuale.

Bunele moravuri desemnează totalitatea regulilor de conduită, care s-au conturat în conştiinţa societăţii şi a căror respectare s-a impus cu necesitate, printr-o experienţă şi practică îndelungată. Conţinutul acestei noţiuni, aşa cum s-a observat, este variabil în timp şi spaţiu; prin urmare, instanţele de judecată sunt chemate să determine normele care o compun şi să le aplice de la caz la caz. De aceea, s-a încercat definirea acestei noţiuni ca reprezentând „locurile comune ale mentalităţii unei societăţi la un moment dat.

In societatea romaneasca nu se poate spune ca este conform bunelor moravuri, sa percepi dobanzi de 99%.

Apreciez că aceste clauze, pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă IFN-ului dreptul discreţionar de a încasa comisioane nejustificate faţă de clienţi.

Convenţiile încheiate de părţi au putere de lege, într-adevăr, însă, acestea trebuie să fie legale şi în niciun caz abuzive.

IFN-ul nu explică în niciun mod scopul solicitării dobanzii de retragere (plata anticipata), astfel încât, clientul să înţeleagă de ce i se solicită, fiind obligat să achite sume de bani pentru care nu are nicio culpă, iar
comisionul de administrare lunar de 2.000 lei nu se justifica.

Raporturile comerciale trebuie sa se bazeze pe încredere şi colaborare, iar părţile să-şi asigure un echilibru în aceste relaţii şi nu să transforme o relaţie comercială într-o afacere abuzivă numai în favoarea unei părţi.

Autor leon_user | februarie 22 , 2019 | 1

Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.” Acesta este textul art. 499 alin. (3) din noul Cod civil.

Lucrurile ar trebui așadar să fie foarte clare, să nu fie necesare niciun fel de explicații suplimentare. Art. 499 din noul Cod cuprinde o prevedere care nu se regăsea în vechiul Cod al familiei. Este drept că și sub incidența Codului familiei părintele putea fi obligat să plătească pensie de întreținere copilului devenit major aflat în continuarea studiilor. Acest lucru se întâmpla ca efect al Deciziei de îndrumare nr. 2/1971. “Pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, Plenul Tribunalului Suprem […] decide să dea instanţelor următoarele îndrumări:

Părintele este obligat să dea întreţinere copilului devenit major, dacă se află în continuare de studii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 25 ani.

Pentru a beneficia de întreţinere, copilul trebuie să dovedească stăruință în continuarea studiilor şi obţinerea unor rezultate corespunzătoare.”

Ultima îndrumare nu a fost preluată de legiuitor, neregăsindu-se consacrată și obligația corelativă a copilului devenit major aflat în continuarea studiilor să dovedească stăruință și să obțină rezultate corespunzătoare. Așa că părintele datorează întreținere atât copilului eminent care poate să fie beneficiar ale unei burse, cât și acelui copil care nu are rezultate corespunzătoare și care în alte vremuri ar fi rămas repetent. În prezent, nu se mai repetă anii de studiu, fiind posibil ca promovezi în anul III, după repetate încercări, un examen care, în mod normal, se susține în anul întâi. Singura condiție impusă de legiuitor copilului major aflat în continuarea studiilor este aceea de finalizare a acestora.

Ce înseamnă terminarea studiilor? Absolvirea cursurilor unei școli profesionale, unui colegiu, ale unei facultăți, unui master, unui doctorat? Copilul s-ar putea să se înscrie la cursurile unei a doua facultăți și să beneficieze de pensie câtă vreme nu a împlinit 26 de ani?

Cred că terminarea studiilor înseamnă obținerea unei diplome care oferă copilului o calificare care poate să fi avută în vedere la angajarea pe un post care să îi ofere veniturile necesare întreținerii proprii. Începând cu acel moment, copilul este pe deplin capabil să se întrețină singur, nemaifiind așadar “în nevoie”.

Dorința de continuare a educației este lăudabilă. Apreciez însă că aceasta este o decizie pe care copilul devenit major și deja posesor al unei diplome trebuie să o ia cu toată maturitatea și să suporte consecințele care decurg de aici.

Consider că din punct de vedere legal nu mai există pentru părinte obligația de a-și întreține copilul pe perioada cât acesta urmează cursurile unui master, ale unui doctorat ori ale celei de-a doua facultăți. Aceeași trebuie să fie interpretarea chiar în cazul facultăților la care absolvirea masterului înseamnă dobândirea competențelor depline pentru exercitarea unei anumite profesii.

Este de notorietate că actuala legislație a modificat structura învățământului superior și că masterul este obligatoriu cu excepția facultăților de drept, medicină și arhitectură. De remarcat însă faptul că în cazul masterului, cursurile se organizează seara tocmai pentru a putea participa la ele masteranzii care și-au găsit un loc de muncă.

Pretenția copilului devenit major de a beneficia de pensie pe perioada în care ar urma cursuri postunivesitare ori doctorale sau s-ar înscrie la o a doua facultate este aberantă și ea ar trebui sancționată de instanțele de judecată în situația în care ar îmbrăca forma unei cereri de chemare în judecată fiind, în opinia noastră, evident abuzul de drept procesual.

Art. 499 alin. (3) C. civ. vorbește despre “continuarea” studiilor, “până la terminarea lor”, drept condiție pentru acordarea întreținerii. Cred că este firesc ca această continuare a studiilor să presupună că, după absolvirea unei școli elementare, a gimnaziului, a liceului, copilul să frecventeze cursurile unei facultăți în scopul obținerii unei diplome și a unei calificări cât mai înalte.

Rațiunea avută în vedere de legiuitor la adoptarea art. 499 în forma actuală cred că este identică celei exprimate de fostul Tribunal Suprem în decizia nr. 2/1971: “părinţii sunt aceia cărora le revine îndatorirea să furnizeze copilului aceste mijloace pe timpul desăvârșirii învățăturii ori pregătirii lui profesionale. Aceasta îndatorire decurge şi din prevederile art. 101 din Codul familiei, potrivit cărora părinţii sunt obligaţi să se îngrijească atât de creşterea şi dezvoltarea fizică a copilului lor, prin asigurarea celor necesare traiului, cât şi de educare, învăţătura şi pregătirea lui profesională, potrivit cu însuşirile lui şi în conformitate cu ţelurile statului socialist. În spiritul textului menţionat, aceasta îndatorire nu poate înceta decât odată cu terminarea procesului de pregătire a copilului, proces care, în cazul când el urmează studii superioare, durează şi după ajungerea lui la majorat şi ca atare îndatorirea părinţilor subzistă şi după această data, cu atât mai mult cu cât ei sunt aceia care îndeobşte i-au stabilit, în timpul minorităţii acestuia, felul învățăturii ori pregătirii profesionale, asumându-şi astfel implicit obligaţia de a subveni nevoilor lui până la desăvârșirea acestei pregătiri.”

Această obligație de întreținere a părintelui nu trebuie să dăinuiască până la împlinirea de către copil a vârstei de 26 de ani, ci ea își justifică rațiunea numai atât timp cât copilul justifică nevoia.

În niciun caz, înscrierea la master, doctorat ori la o a doua facultate, chiar dacă oricare dintre acestea ar interveni înainte de împlinirea vârstei de 26 de ani nu poate fi considerată ca fiind o “continuare a studiilor” în sensul avut în vedere de legiuitor. Obținerea unei diplome care conferă o calificare înseamnă terminarea studiilor în sensul art. 499 C. civ.. Nici măcar înscrierea la cursuri postunivesitare ori doctorale nu ar putea fi socotită ca fiind o continuare a studiilor, întrucât, după obținerea unei diplome, starea de nevoie a copilului încetează, acesta fiind prezumat de legiuitor ca fiind capabil să se întrețină singur.

Ne întrebăm dacă parintele care l-a întreținut pe copilul devenit major pe perioada studiilor are dreptul să pretindă restituirea dacă nu are loc finalizarea acestora? Credem ca art. 534 din Codul civil ar oferi temeiul de drept pentru o eventuală acțiune a părintelui împotriva copilului devenit major care nu și-a finalizat studiile, tocmai pentru că întreținerea a fost prestată în acest scop. Nerealizarea scopului face ca întreținerea să fi fost prestată fără a fi datorată.

Nu ne-am propus să tratăm exhaustiv acest subiect, ci doar am încercat să propunem o interpretare onestă, făcută cu bună-credință a unei prevederi legale care consacră legislativ obligația părintelui la susținere financiară prin plata pensiei de întreținere față de copilul devenit major, pe perioada în care acesta se afla în continuarea studiilor, relevând însă că această obligație nu este una nouă, ci este o creație a practicii și a funcționat timp de 40 de ani fără să fie reglementată juridic.

Autor av. Carmen Leon | iulie 27 , 2018 | 0

Ocrotirea interzisului judecatoresc (Art. 164 – 177 – Noul Cod Civil)
Capitolul III. Ocrotirea interzisului judecatoresc

Art. 164. Conditiile. (1) Persoana care nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, va fi pusa sub interdictie judecatoreasca.
(2) Pot fi pusi sub interdictie judecatoreasca si minorii cu capacitate de exercitiu restransa. Art. 163-167
Art. 165. Persoanele care pot cere punerea sub interdictie . Interdictia poate fi ceruta de persoanele prevazute la art. 111, care este aplicabil in mod corespunzator.
Art. 166. Desemnarea tutorelui. Orice persoana care are capacitatea deplina de exercitiu poate desemna prin act unilateral sau contract de mandat, incheiate in forma autentica, persoana care urmeaza a fi numita tutore pentru a se ingriji de persoana si bunurile sale in cazul in care ar fi pusa sub interdictie judecatoreasca. Dispozitiile art. 114 alin. (3)-(5) se aplica in mod corespunzator.
Art. 167. Numirea unui curator special. In caz de nevoie si pana la solutionarea cererii de punere sub interdictie judecatoreasca, instanta de tutela poate numi un curator special pentru ingrijirea si reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta, precum si pentru administrarea bunurilor acestuia.
Art. 168. Procedura Solutionarea cererii de punere sub interdictie judecatoreasca se face potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
Art. 169. Opozabilitatea interdictiei. (1) Interdictia isi produce efectele de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas definitiva.
(2) Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusa unei terte persoane decat de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate prevazute de Codul de procedura civila, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdictie pe alta cale .
Art. 170. Numirea tutorelui. Prin hotararea de punere sub interdictie, instanta de tutela numeste, de indata, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdictie judecatoreasca. Dispozitiile art. 114-120 se aplica in mod corespunzator.
Art. 171. Aplicarea regulilor de la tutela. Regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie judecatoreasca, in masura in care legea nu dispune altfel.
Art. 172. Actele incheiate de cel pus sub interdictie judecatoreascaActele juridice incheiate de persoana pusa sub interdictie judecatoreasca, altele decat cele prevazute la art. 43 alin. (3), sunt anulabile, chiar daca la data incheierii lor aceasta ar fi avut discernamant .
Art. 173. Inlocuirea tutorelui. (1) Tutorele celui pus sub interdictie judecatoreasca este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa 3 ani de la numire.
(2) Pentru motive temeinice tutorele poate cere inlocuirea sa si inaintea implinirii termenului de 3 ani.
Art. 174. Obligatiile tutorelui. (1) Tutorele este dator sa ingrijeasca de cel pus sub interdictie judecatoreasca, spre a-i grabi vindecarea si a-i imbunatati conditiile de viata. In acest scop, se vor intrebuinta veniturile si, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca.
(2) Instanta de tutela, luand avizul consiliului de familie si consultand un medic de specialitate, va hotari, tinand seama de imprejurari, daca cel pus sub interdictie judecatoreasca va fi ingrijit la locuinta lui sau intr-o institutie sanitara.
(3) Cand cel pus sub interdictie judecatoreasca este casatorit, va fi ascultat si sotul acestuia.
Art. 175. Liberalitatile primite de descendentii interzisului judecatoresc. Din bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca, descendentii acestuia pot fi gratificati de catre tutore, cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea instantei de tutela, fara insa sa se poata da scutire de raport .
Art. 176. Minorul pus sub interdictie judecatoreasca. (1) Minorul care, la data punerii sub interdictie judecatoreasca, se afla sub ocrotirea parintilor ramane sub aceasta ocrotire pana la data cand devine major, fara a i se numi un tutore. Dispozitiile art. 174 sunt aplicabile si situatiei prevazute in prezentul alineat.
(2) Daca la data cand minorul devine major acesta se afla inca sub interdictie judecatoreasca, instanta de tutela numeste un tutore.
(3) In cazul in care, la data punerii sub interdictie judecatoreasca, minorul se afla sub tutela, instanta de tutela va hotari daca fostul tutore al minorului pastreaza sarcina tutelei sau daca trebuie numit un nou tutore.
Art. 177. Ridicarea interdictiei judecatoresti. (1) Daca au incetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecatoreasca va pronunta ridicarea ei.
(2) Cererea se poate introduce de cel pus sub interdictie judecatoreasca, de tutore, precum si de persoanele sau institutiile prevazute la art. 111.
(3) Hotararea prin care se pronunta ridicarea interdictiei judecatoresti isi produce efectele de la data cand a ramas definitiva.
(4) Cu toate acestea, incetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusa decat in conditiile prevazute la art. 169 alin. (2), care se aplica in mod corespunzator.

Autor av. Carmen Leon | iunie 12 , 2018 | 0

În prezenta secțiune veți putea vizualiza onorariile estimative pe care le practică

Cabinetul de avocatura Leon si asociatii.

Menționăm de la început că acestor onorarii  vor fi adăugate , dacă este cazul, taxe de expediție, taxe judiciare sau extrajudiciare, cheltuieli de transport / cazare (în caz de deplasare în afara Bucureștiului) etc.

Mai jos vor fi prezentate cu titlu informativ onorarii posibile pentru diverse servicii juridice. Acestea vor fi majorate în funcție de complexitatea cazului și peste maximul stabilit numai  dacă   natura cazului impune activități de documentare suplimentare, altele decât cele obișnuite și avute în vedere la data stabilirii onorariilor orientative ori, dacă la momentul preluării lucrării de către avocat, nu au fost puse la dispoziție toate informațiile care, împreună, ar fi condus la stabilirea unui onorariu diferit față de cel oferit.

  • Onorariul pentru ora de consultanta initiala (onorariu orar) este identic, indiferent de ramura de drept (exceptie facand dreptul penal): 150 RON . Ora inițială de consultanță are o durată medie de până la 60 de minute (timp indivizibil). În funcție de timpul suplimentar, dacă este cazul, onorariul se va majora astfel: până la 15 min = 40 lei; 16-30 min = 75 lei; 31-45 min = 100 lei; 46-60 min = 150 lei.
  • Onorariul pentru ora de consultanta initiala drept penal: 250 RON – 500 RON – in functie de complexitate. Prima oră este indivizibilă. Majorarea onorariului se va efectua   astfel: până la 15 min = 40 lei, 16-30 min = 75 lei, 31-45 min = 100 lei, 46-60 min = 150 lei).
  • Onorariul perceput pe termen (în cauzele litigioase) este același, indiferent de natura litigiului (exclusiv drept penal – 350 RON / termen) și indiferent de durata procesului.
  • pentru litigii din afara Bucureștiului, onorariul pentru instanță se va aplica după cum urmează: la onorariul / term se vor adăuga: un onorariu pentru timpul suplimentar: 100 lei / oră (timp necesar deplasării – estimat prin contract) plus cheltuielile de deplasare / cazare dacă este cazul.
  • Plata onorariilor aferente termenelor de judecată se va face cel mai târziu înainte de prezentarea avocatului în instanță și cel mai devreme cu 24 de ore înainte de ziua stabilită pentru termenul respectiv.
  • Onorarii notificari / notificat:  250 RON – 450 RON (include taxa de expeditie, daca aceasta nu depaseste 10 RON / document).
  • Onorarii verificari contracte:  250 – 700 RON (si in afara timpului de consultanta, cand este cazul)
  • Onorarii de modificare a contractului (maximum 20% din contractul prezentat); 250 – 450 RON (nu include eventuala consultanta initiala, daca este cazul). Pentru modificari mai complexe / mai mari, onorariul se majoreaza corespunzator.
  • Onorarii redactare contracte civile : 400 RON – 850 RON – in functie de complexitate
  • Onorarii redactare contracte comerciale : de la 600 RON
  • Contracte de muncă cu clauze specifice / acte adiționale (redactări / interpretări / modificări):   250 – 650 RON

Contractele redactate pot fi atestate de avocat, la solicitarea clienților. Această atestare presupune prezența ambelor părți semnatare ale contractului. 

  • redactarea cererilor de chemare în judecată, cererile contraventionale, cererile de chemare în garanție, redactarea interogatoriilor, redactarea diverselor documente necesare în cadrul acțiunilor litigioase: 550  – 950 RON
  • redactare concluzii scrise / note de sedință: 350-900 lei (nu include onorariul pentru studierea prealabilă a cazului, acesta fiind distinct și prealabil)
  • analiza documentelor (ex: expertize judiciare) fără a intra în analiza cazului: 300-550 lei 
  • interpretare (explicare) hotărâri / decizii / sentințe judecătorești: 300-500 lei 
  • sinteze în diverse domenii ale legislației interne: 400 – 800 de lei (funcție de complexitatea și numărul domeniilor atinse). În măsura în care sinteza se va prezenta oral clientului, se alocă întâlnirii  15 minute netarifate suplimentar (incluse în onorariul sintezei efectuate)  apoi se percepe un onorariu de 30 lei/15min indivizibile.
  • sinteze legislative de drept european : 500 – 1000 RON
  • cereri de strămutare: 300-500 lei
  • activitati de atestare acte: 120 lei / document
  • cereri de scutire taxa judiciară de timbru, cereri de reexaminare: 250-400 lei

Onorarii analize caz

  • – pre-litigioase: de la  400 RON
  • – litigioase (aflate pe rolul instanțelor de judecată); de la  600 RON

Notă : întâlnirea pentru prezentarea analizei va fi de 75 lei / oră (prima oră indivizibilă), apoi pe indivizibilă fracțiune de 15 min: 25 lei / fracțiune timp.

Onorarii litigii

  • DREPTUL CIVIL :
  • iesiri din indiviziune de la 2150 RON
  • rezilieri / anulari contracte civile de la 1900 RON
  • raspundere delictuala etc: de la 1700 RON
  • uzucapiuni: de la 2500 RON
  • raspunderi contractuale – de la 1900 RON
  • LITIGII MUNCA : 1700 RON – 2500 RON

DREPTUL FAMILIEI

  • divort cu / fără minori: 1600 RON – 2700 RON
  • divort cu / fără minori inclusiv cu privire la partajul: de la 2500 RON
  • partaj după divort: de la 2100 RON
  • încredințări / reincredintări minori (stabilirea domiciliului minorului): 1700 – 2200 RON
  • pensii alimentare: 1800 RON
  • ordonanta presedintie de incredintare temporara minor / atribuire folosinta temporara locuinta / pensie alimentara; 1800-2700 RON – în functie de numarul de capete de cerere
  • divort cu reclamant / parat aflat in afara Romaniei – fara partaj (in imposibilitatea de prezentare) – 2500 RON – 3500 RON (include deplasarea avocatului pentru plata taxei judiciare de timbru in interesul clientului.)
  • ordin de protecție – 1800-2800 lei
  • tutela 1800 – 2800 RON
  • tăgada paternității: 2000 – 3000 lei
  • redactare document planificare familială – planning family (la instanța de judecată sau în scopul desfacerii căsătoriei la notariat): 750 – 1500 RON
  • redactare tranzacții: 1500 – 2000 RON

Alte onorarii estimative:

  • – diverse ordonante presedintiale: de la 1800 RON
  • – actiuni privind anularea clauzelor abuzive in contractele bancare – protectia consumatorului: 1800 RON – 2500 RON
  • – infiintari PFA – 750 RON.
  • infiintari intreprinderi familiale – 800 RON
  • infiintari SRL – 1500 RON – 2500 RON (in functie de numarul de asociati) Onorariul cuprinde: redactarea documentelor, rezervarea numelui societatii, atestarea documentelor, depunerea dosarului la ORC. Ridicarea de la ORC a actelor de finalizare a infiintării societății.
  • litigii asociatii proprietari – 1500 RON – 2500 RON

ONORARIILE SE ACHITĂ INTEGRAL, DE REGULA, LA SEMNAREA CONTRACTULUI DE ASISTENTA JURIDICA – dacă este vorba e un litigiu – ori ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA LUCRĂRII .

Serviciile juridice pot fi oferite și clientilor din afara Bucureștiului indiferent de serviciile solicitate ( consultanta, redactari acte/notificări, contracte, analize caz, sinteze legislative etc).

 

Este imposibil să redau exemple de onorarii pentru toate ramurile de drept în care îmi desfășoară activitatea profesională, deoarece sunt prea multe de adăugat, dar se observă cu ușurință că media onorariilor nu este mare, deci nu poate varia prea mult în celelalte domenii.

Considerăm că aceste onorarii sunt la un limită pe care majoritatea o poate suporta, altfel intenția cabinetului este de a veni, astfel, în sprijinul celor care au nevoie de un avocat, dar nu permite să plătească o sumă mare de bani.

Singurele cerinte sunt ca fiecare client care beneficiaza de serviciile Cabinetului sa respecte programarile, termenele de plata si predarea documentelor (daca este cazul) si, in acelasi timp, va beneficia de respectarea programului de primire, corectitudine si respectarea termenelor stabilite pentru finalizarea lucrarilor.

Programările se fac anticipat la nr. 0723.646.221

  • În măsura în care apelul nu poate fi preluat, vă rugăm reveniți mai târziu.
  • Avocatul poate fi angajat într-o consultație juridică sau poate fi aflat în sala de judecată.
  • De asemenea, se pot realiza programari  si prin intermediul e-mail-ului , folosindadresa avocat_leon@yahoo.com.
  • Nu oferim consultatii juridice gratuite la telefon!

Autor av. Carmen Leon | iunie 3 , 2018 | 0

Cabinetul nostru are intotdeauna ca scop colectarea creantelor pe cale amiabila. Totusi, in cazul in care este necesara actiunea pe cale juridica, putem gestiona intregul proces, incepand de la prima recomandare, pana la judecata si executare.

Va informam intotdeauna cu privire la costurile prevazute inainte de a initia orice demers si va sfatuim cu privire la raportul costuri versus potential succes.
Costul si intervalul de timp al actiunilor pe cale juridica variaza de la caz la caz.
Acest serviciu presupune un grad sporit de complexitate pentru care personalizam demersurile in functie de fiecare dosar in parte, tinand cont de solvabilitatea debitorilor si de feedback-ul pe care il dau acestia. Pentru serviciul de recuperare creante scadentele acestora sunt cuprinse intre 31 de zile si termenul general de prescriptie de 3 ani, tinandu-se cont de termenele de prescriptie speciale de un an si doi ani pentru anumiti profesionisti (contabili, arhitecti, avocati etc.)
Contactati-ne la nr. tel. 0723646221 sau la adresa de email:  avocat_leon@yahoo.com

Autor av. Carmen Leon | mai 30 , 2018 | 0

Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului.

Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.

In situatia cand drepturile acestora nu sunt respectate, se poate obtine suplinirea consimtamantului parintelui pentru orice situatie.

Suplinirea consimtamantului parintelui care refuza sa isi manifeste acordul.

Una din cele mai frecvente situatii este aceea in care, unul din parinti refuza sa isi manifeste acordul cu privire la deplasarea minorului in strainatate impreuna cu celalalt parinte.

In acest caz, pentru suplinirea consimtamantului, avem calea actiunii in justitie prin intermediul careia putem obtine o hotarare judecatoreasca care sa suplineasca acordul celuilalt parinte.

Se poate solicita in instanta suplinirea consimtamantului pentru emiterea pasaportului minorului; pentru inscrierea la gradinita, la scoala, suplinirea consimtamantului parintelui pentru eliberarea pasaportului si deplasarea minorului in strainatate.

Cum procedam in situatia in care termenele acordate de catre instanta sunt prea lungi si exista posibilitatea ca pana la solutionarea cauzei, hotararea judecatoreasca sa nu ne mai fie de folos.  Spre exemplu, in cazul in care am planuit sa plecam in strainatate cu copilul peste doua luni de zile, iar instanta de judecata a dat termen, sa spunem, peste trei luni.

In acest caz avem posibilitatea unei solutionari urgente, prin promovarea unei actiuni in procedura de urgenta,  numita procedura ordonantei presedintiale. Prin acest mijloc procesual, avem sansa de a obtine in termen scurt solutia dorita.

Pentru a putea promova o cerere de ordonanta presedintiala trebuie sa introduceti si actiunea de drept comun pentru suplinirea consimtamantului. Actiunea de drept comun este cea care se judeca in procedura obisnuita si care poate avea o durata lunga de timp.

Autor av. Carmen Leon | mai 17 , 2018 | 0

Art. 1528 Cod Civil. Executarea obligaţiei de a face

(1) În cazul neexecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi ori să facă să fie executată obligaţia.

(2) Cu excepţia cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înştiinţează pe debitor fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia.

Obligatia este definite de art. 1528 C.civ. ca fiind o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa execute o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata. Prin obligatie civila se intelege indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic de a avea o anumita conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, care poate consta in a da, a face sau a nu face ceva, iar in caz de nevoie, poate fi impusa prin forta coercitiva a statului.

Obligatia civila presupune o indatorire a subiectului pasiv care prezinta urmatoarele trasaturi:

-indatorirea subiectului pasiv consta intr-o conduita corespunzatoare conduitei pe care o poate avea subiectul activ

-indatorirea subiectului pasiv poate consta intr-o actiune sau o abtinere

-in caz de nevoie, indatorirea poate fi impusa subiectului pasiv prin forta coercitiva a statului.

Obligatia de a da, obligatia de a face si obligatia de a nu face; In dreptul civil, prin obligatia de a da se intelege indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. în principiu, transmiterea dreptului real prin contract se realizează în chiar momentul incheierii contractului, asa incat se întalnesc mai rar obligatii de a da persistente in timp, dupa incheierea actului juridic.

Prin obligaţie de a face se intelege indatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau de a preda un lucru, deci, în general, orice prestatie pozitiva în afara celor care se incadreaza in noţiunea de „a da” Obligatia de a nu face consta in indatorirea subiectului pasiv de a se abtine de la o actiune sau de la anumite actiuni.

Aceasta obligatie are un continut diferit, dupa cum este corelativa unui drept absolut sau unui drept relativ. Obligatia de a nu face corelativa unui drept absolut inseamna indatorirea generala de a nu face nimic de natura a aduce atingere acestui drept, iar obligatia de a nu face corelativa unui drept relativ este indatorirea subiectului pasiv de a nu face ceva ce ar fi putut sa facă daca nu s-ar fi obligat la abtinere.

Obligaţii civile pozitive şi obligaţii civile negative; Obligatiile pozitive sunt acelea care implica o actiune, obligatia de a da si obligatia de a face.

Obligatiile negative sunt acelea care presupun o abstentiune, deci includem obligatia de a nu face.

Obligatii de rezultat si obligatii de mijloace.

Obligatiile de rezultat (numite şi obligaţii determinate) sunt acele obligatii care constau in indatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat, deci caracteristic acestora este faptul ca obligatia este strict precizata sub aspectul obiectului şi scopului urmarit, debitorul asumandu-si indatorirea ca, desfasurand o anumita activitate, sa atinga un rezultat bine stabilit.

Obligatii civile obişnuite, obligatii scriptae in rem şi obligatii propter rem.

Obligatia civila obisnuita este aceea care incumba debitorului fata de care s-a nascut; in alte cuvinte, urmeaza a fi executata (sau, dupa cum se mai spune, este opozabila) „intre parti”.

Obligatia scriptae in rem se caracterizeaza prin faptul ca este strans legata de un lucru, astfel încât creditorul isi poate realiza dreptul sau numai daca titularul actual al dreptului real asupra lucrului respectiv va fi obligat sa ii respecte acest drept, desi nu a participat direct si personal la formarea raportului obligational.

Obligatia propter rem este indatorirea ce incumba, in temeiul legii sau chiar al conventiei partilor, detinatorului unui lucru, pentru ratiuni precum: protectia unor lucruri de importanţa nationala, exploatarea judicioasa ori conservarea unor calitati ale unor lucruri importante, existenta unor raporturi de buna vecinatate.

Obligatii civile perfecte şi obligatii civile imperfecte.

Obligaţia civilă perfecta este acea obligatie care se bucura integral de sanctiunea juridica, in sensul ca, in caz de nevoie, creditorul poate obtine concursul fortei coercitive a statului pentru executarea ei. Cele mai multe obligatii intra in aceasta categorie.

Obligatia civila este acea obligatie (tot juridic, iar nu morala) a carei executare nu se poate obtine pe cale silita, dar, in masura in care ar fi executata de bunavoie de catre debitor, acesta din urma nu are dreptul sa pretinda restituirea prestatiei.

Autor av. Carmen Leon | mai 12 , 2018 | 0

Vânzarea la licitaţie publică. Art. 835. Evaluarea imobilului urmărit

(1) Executorul judecătoresc va stabili de îndată, prin încheiere, valoarea de circulaţie a imobilului, raportată la preţul mediu de piaţă din localitatea respectivă, şi o va comunica părţilor.

(2) Totodată, executorul va cere biroului de cadastru şi publicitate imobiliară să îi comunice drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi eventualele drepturi de preferinţă înscrise în folosul altor persoane. Titularii acestor drepturi vor fi înştiinţaţi despre executare şi vor fi citaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.

(3) La cererea părţilor interesate sau în cazul în care nu poate proceda el însuşi la evaluare, executorul judecătoresc va numi un expert care să stabilească valoarea de circulaţie a imobilului.

(4) Cererea de expertiză va fi făcută de părţi, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1), sub sancţiunea decăderii. Expertiza poate fi cerută şi de terţul dobânditor, de coproprietari în cazul prevăzut la art. 822, precum şi de creditorii intervenienţi, în acelaşi termen.

(5) La cerere se vor alătura toate înscrisurile care pot servi pentru evaluarea imobilului.

(6) Expertul va fi numit de către executor prin încheiere executorie, care va arăta şi termenul de depunere a raportului de expertiză, dispoziţiile art. 757 alin. (6)-(9) aplicându-se în mod corespunzător. Încheierea se comunică părţilor şi expertului. Creditorul poate depune la dosar înscrisuri în vederea evaluării imobilului, dacă este cazul.

(7) O altă expertiză nu este admisibilă, dar părţile pot conveni o altă valoare.

(8) Refuzul debitorului de a permite accesul expertului în imobil în vederea evaluării nu împiedică evaluarea, urmând să se ia în considerare înscrisurile depuse la dosarul de executare, precum şi orice alte date sau informaţii disponibile, inclusiv cele obţinute de executor pe baza demersurilor întreprinse în condiţiile art. 659.

Vânzarea la licitaţie publică

Art. 836

Stabilirea preţului imobilului şi a valorii altor drepturi

(1) executorul va fixa preţul imobilului, care va fi preţul de pornire a licitaţiei, la valoarea stabilită conform art. 835, prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor.

(2) Separat de preţul imobilului se va determina şi valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, dacă aceste drepturi au fost intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci; în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară se va avea în vedere valoarea acestor drepturi menţionată în cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiză, în condiţiile arătate la art. 835.

Nerespectarea acestor prevederi conduce la nulitatea actelor de procedura.

ATENTIE – NU SE VA CONTESTA RAPORTUL IN SINE ci incheierea de stabilire a pretului, fiindca doctrina a aratat in mod clar ca raportul de evaluare nu reprezinta in sinea sa un act de executare pentru a putea fi atacat, ci incheierea prin care executorul stabileste pretul de vanzare in baza raportului este actul de executare ce treuie sa fie supus contestatiei la executare, ori prin atacarea acestui act, denumit “ incheiere de stabilire a pretului vanzarii”debitorul POATE solicita si anularea raportului de evaluare alaturi de incheierea amintita mai sus.

Cabinetul nostru a castigat procese in instanta pentru nerespectarea procedurii.

SEDIUL PRINCIPAL


Sos. Viilor 78-88, bloc 103, sc. 3, sector 5, Bucuresti