Blog

Autor leon_user | aprilie 23 , 2025 | 0

Legislația succesorală în vigoare stabilește următoarele categorii de moștenitori legali:

  1. descendenții defunctului (copii, nepoți, strănepoți etc., fără limită de grad)
  2. ascendenții privilegiați (părinții defunctului) și colateralii privilegiați (frații, surorile și descendenții acestora până la gradul al IV-lea inclusiv)
  3. ascendenții ordinari (bunici, străbunici etc., fără limită de grad)
  4. colateralii ordinari (unchi, mătuși, veri primari etc.)
  5. soțul supraviețuitor al persoanei decedate

Exemplu practic

În situația în care defunctul lasă în urmă un singur descendent căsătorit, acesta va primi întreaga moștenire în calitate de moștenitor legal. Bunurile astfel dobândite vor avea statut de bunuri proprii, soția legitimă a descendentului neavând drepturi asupra acestei moșteniri.

Pornind de la exemplul de mai sus, în eventualitatea decesului descendentului care a moștenit bunurile de la părintele său, soțul supraviețuitor îl va moșteni pe acesta din urmă. Soțul supraviețuitor are vocație succesorală asupra întregii averi a defunctului, inclusiv asupra bunurilor proprii ale acestuia (cum ar fi bunurile moștenite, primite prin donație sau testament, sau dobândite înainte de încheierea căsătoriei). În această situație, soțul supraviețuitor moștenește bunurile ce au aparținut soțului decedat.

Deci, deși soția legitimă nu are drepturi directe asupra moștenirii primite de soț de la părinții săi, în caz de deces al soțului, aceasta poate ajunge să moștenească indirect bunurile respective. Acest lucru se datorează calității sale de moștenitor legal al soțului decedat, având dreptul de a primi bunurile ce au aparținut acestuia, indiferent de modalitatea lor de dobândire, inclusiv cele provenite din moștenirea părinților soțului.

Autor leon_user | aprilie 6 , 2025 | 0

În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?” „Dacă dispoziţia «aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive» din cuprinsul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive?”.

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, printr-o decizie obligatorie pentru toate instanțele și toate parchetele că pentru a putea reține infracțiunea de condcere sub influența substanțelor trebuie pe lângă prezența ei în sânge să se dovedească faptul că ți-a fost influențată capacitatea de a conduce.

Cu alte cuvinte, dacă până acum puteai fi condamnat pentru simpla prezență a substanței în corpul tău, chiar dacă aceasta nu te-a influențat deloc în capacitatea ta de a conduce, după această decizie obligatorie, organul judiciar va trebui să dovedească faptul că substanța respectivă nu doar că există în sângele tau, ci ți-a și afectat capacitatea de a conduce autovehicule.

Această decizie se aplică și retroactiv dosarelor care deja există pe rol în fața organelor judiciare dacă este vorba despre parchet sau de instanța de judecată.

SEDIUL PRINCIPAL


Sos. Viilor 78-88, bloc 103, sc. 3, sector 5, Bucuresti