Prestaţia compensatorie – Condiţiile prestaţiei compensatorii

Autor leon_user | martie 26 , 2025 | 0

Efectele divorţului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soţi – Prestaţia compensatorie –

Potrivit art. 390 Cod Civil

(1) În cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicita.

Condiţiile prestaţiei compensatorii. Prestaţia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani.

Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere.

Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului.

Condițiile de acordare a despăgubirilor sunt următoarele:

a) existența unei fapte ilicite – poate să constea în orice faptă a soțului vinovat care să fi cauzat un prejudiciu moral sau material (alungarea soțului nevinovat din domiciliu, fapt care îl determină să plătească o chirie sau suferința cauzată de comportamentul soțului vinovat de desfacerea căsătoriei în timpul procesului de divorț;

Nu putem cuantifica gravitatea faptelor, legiuitorul necondiționând acordarea despăgubirilor de existența lor, gravitatea faptelor apreciindu-se de la caz la caz.

b) existența unui prejudiciu (prejudiciu despre care am vorbit mai sus);

c) legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;

d) vinovăția autorului faptei ilicite.

e) nevinovăția soțului care solicită acordarea despăgubirilor.

În practică, s-au acordat despăgubiri soției pentru suferința sufletească cauzată de atitudinea defăimătoare pe care soțul a avut-o la adresa soției în cercul comun de prieteni, cât și față de relațiile extraconjugale a soțului și violența psihica si fizica la care a fost expusă soția. Desfacerea căsătoriei în sine a fost încă un șoc pentru reclamanta, fiind împreună de peste 30 de ani si avand doi copii majori. Pe parcursul căsniciei, pârâtul a avut un comportament abuziv, manifestat prin agresiuni fizice și verbale, infidelitate, control psihologic și financiar.

Pârâtul susține că divorțul este un act de răzbunare din partea reclamantei, însă realitatea este alta. El a fost violent, a refuzat să contribuie la educația copiilor, i-a tratat cu dispreț și chiar i-a pus în situații financiare dificile. Mai mult, a amenințat-o pe reclamantă, inclusiv făcând referiri la cazul Elodiei, ceea ce i-a creat o stare permanentă de frică.

Pe toată durata căsniciei, reclamanta nu a avut posibilitatea de a-și construi o carieră independentă, deoarece pârâtul a împiedicat-o să lucreze, exercitând un control excesiv. Deși aceasta a încercat să se educe și să devină independentă, pârâtul i-a impus alegeri imposibile, distrugându-i orice șansă la o stabilitate financiară. În schimb, el a profitat de munca ei în cadrul afacerii sale fără a o remunera și fără a-i permite să-și construiască un viitor.

Reclamanta nu are venituri, deoarece a fost împiedicată să lucreze, nu are vechime în muncă și se află într-o situație precară, fiind nevoită să își refacă viața de la zero la o vârstă înaintată. În plus, în urma căsniciei abuzive, aceasta a suferit o depresie severă, anxietate și insomnii, fiind nevoită să urmeze terapie pentru a-și recăpăta echilibrul emoțional.

În schimb, pârâtul a acumulat bunuri și venituri considerabile, având o afacere din care reclamanta nu a beneficiat de nimic. Acesta și-a desfășurat activitatea fără a o implica oficial, deși ea a contribuit activ la succesul afacerii, lucrând fără contract și fără plată.

În aceste condiții, prestația compensatorie este justificată atât prin diferența de venituri dintre părți, cât și prin sacrificiile făcute de reclamantă în timpul căsniciei, care au dus la imposibilitatea de a avea o carieră și o siguranță financiară proprie.

Instanța a apreciat ca reclamanta este îndreptățită la acordarea despăgubirilor care să repare prejudiciul moral cauzat acesteia de acțiunile malițioase ale soțului său.