Hartuirea. Infractiune contra libertatii psihice a persoanei.

Autor av. Carmen Leon | aprilie 10 , 2015 | 2

Infracţiune contra libertăţii psihice a persoanei. Hărţuirea.

Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă. Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Aceasta incriminare a fost introdusa in noul Cod penal, pentru a sanctiona acele comportamente cand diferite persoane – in special femei – sunt asteptate si urmarite pe strada sau in alte locuri publice ori sunt agasate prin intermediul unor mesaje telefonice sau similare, toate acestea fiind de natura a crea o stare de temere sau de ingrijorare persoanei in cauza.

Conform NCPP, plangerea prealabila trebuie sa fie introdusa in termen de 3 luni din ziua in care persoana vatamata a aflat despre savarsirea faptei. „Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data cand reprezentantul sau legal a aflat despre savarsirea faptei”, se arata in actul normativ citat.

Ca răspuns la realităţile existente în societate la acest moment, legiuitorul a introdus în N.C.p. infracţiunea de hărţuire, distinct de infracţiunea de hărţuire sexuală (a se vedea art. 223 din N.C.p.), care poate fi comisă prin: – urmărirea persoanei – supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altui loc frecventat de partea vătămată. Aceste acţiuni ale făptuitorului constituie infracţiunea de hărţuire dacă sunt îndeplinite două cerinţe esenţiale cumulative: 255 ca ele să se desfăşoare în mod repetat şi fără drept sau interes legitim. Urmarea imediată a faptei o constituie producerea, cauzarea unei stări de temere. Fapta poate fi săvârşită şi prin: – efectuarea de apeluri telefonice sau alte comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă (ceea ce include, spre exemplu, poşta electronică sau mesaje scrise transmise prin intermediul telefonului mobil). În această din urmă situaţie, se cere fie ca efectuarea acestor comunicări să fie frecventă sau, fără a fi frecventă, să aibă un conţinut care să producă persoanei vătămate o stare de temere. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca aceste comunicări să îi provoace persoanei vătămate o stare de temere. Din economia textului rezultă că fapta prevăzută la alineatul 1 este distinctă de aceea prevăzută la alin. 2, fiind sancţionate diferit. Apreciem că, în situaţia comiterii faptei atât în varianta prevăzută la alin. 1 cât şi în aceea prevăzută la alin. 2, se poate aplica făptuitorului o pedeapsă în limitele prev. la alin.1, fără a exista un concurs de infracţiuni între cele două, argumentat de dispoziţia finală a alin.2 – „dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă”. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.