Blog

Autor av. Carmen Leon | octombrie 5 , 2014 | 4

DREPT LOCATIV

  • Consultatii juridice drept locativ;​
  • Actiuni de reintegrare locativa;
  • Evacuari persoane care ocupa abuziv o locuinta;
  • Chirii;
  • Rezilieri contracte;
  • Redactarea de cereri de chemare in judecata, intampinari, cereri reconventionale, cereri de apel si recurs, ordonante presedintiale, concluzii scrise, intocmirea de acte juridice specifice dreptului locativ;
  • Asistenta juridica si reprezentare in fata instantelor de judecata de orice grad pentru:​
  • Evacuarea locatarului;
  • Constatarea starii locuintei inchiriate;
  •  Abuzul de folosinta, schimbarea destinatiei sau structurii interioare a locuintei inchiriate;
  • Relatiile dintre Asociatia de Proprietari si membrii asociatiei;
  • Litigii referitoare la plata cheltuielilor comune.​

Autor Avocat Moderator | septembrie 21 , 2014 | 115

Pentru consultanta juridica, va rugam sa trimiteti problema dvs. in scris la adresa de email: avocat_leon@yahoo.com sau pe site si sa achitati onorariul pentru consultanta on line in cuantum de 350 lei 

Nu acordam consultatii juridice gratuite!

 

Uzufructul – dezmembrămământ al dreptului de proprietate.

Dreptul de proprietate este un drept complet conferind cele trei atribute cunoscute: usus, fructus şi abusus adică posesia, folosinţa şi dispoziţia. Este însă posibil ca proprietarul să păstreze numai o parte din atributele proprietăţii, cealaltă parte aparţinând altei  persoane care va fi, la rândul ei, titular de drepturi reale cunoscute sub denumirea de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Acestea sunt: dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute şi dreptul de superficie.

Potrivit art. 703 coroborat cu art. 551 pct. 3 Cod civil, uzufructul este dreptul unei persoane (uzufructuar) de a folosi pentru o perioadă determinată sau determinabilă bunul unei persoane (nudul proprietar) şi de a culege fructele bunului, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa, drept ce îl exercită cel mult până la încetarea sa din viaţă sau în cazul persoanelor juridice pe o perioadă de maxim 30 de ani.

Uzufructuarul are dreptul de a poseda bunul, nu şi de a-l înstrăina. Uzufructul nu este altceva decât rezultatul dezmembrării dreptului de proprietate în elementele sale şi atribuirii unora dintre ele (ius abutendi) proprietarului, altora (ius possidendi, ius utendi şi ius fruendi) unei alte persoane, numite uzufructuar. Proprietarul păstrează numai dreptul de dispoziţie a bunului, posesiunea şi folosinţa atribuind-o uzufructuarului. Acesta este motivul pentru care o astfel de proprietate se numeşte nudă proprietate (goală sau fără conţinut), iar proprietarul, nudul proprietar.

Când uzufructul are ca obiect bunuri imobile, actul juridic va trebui să îmbrace, sub sancţiunea nulităţii absolute, forma autentică, prin urmare, dreptul de uzufruct urmează a fi intabulat în Cartea Funciară, notarul care autentifică actul având obligaţia de a îndeplini formalităţile de publicitate imobiliară.

In urma constituirii dreptului de uzufruct, indiferent că este cu titlu oneros sau gratuit, proprietarul este titularul dreptului de a dispune de bunul său, este titularul unui drept real.

Prin urmare, el poate înstrăina, dona sau greva cu sarcini reale nuda proprietate asupra bunului, cu obligaţia de a nu stânjeni pe uzufructuar în exercitarea drepturilor sale.

In cazul unui abuz de folosinţă din partea uzufructuarului, proprietarul, în conformitate cu art. 747 Cod civil, poate solicita încetarea uzufructului.

Proprietarul are obligaţia de a preda bunul în starea în care se află la momentul constituirii împreună cu toate accesoriile lui, precum şi cu tot ce se uneşte sau se încorporează cu acesta (art. 723 Cod civil, coroborat cu art. 707 Cod civil), în acest sens, proprietarul şi uzufructuarul încheie un inventar al bunurilor mobile şi un proces verbal de constatare a stării imobilului.

Intrucât dreptul de folosinţă asupra bunului aparţine uzufructuarului, proprietarul are obligaţia de a se abţine de la orice acţiuni/fapte ce ar împiedica exercitarea folosinţei de către uzufructuar.

Uzufructuarul fiind titularul dreptului de folosinţă asupra bunului şi de a culege fructele bunului, poate închiria/arenda bunul pe toată perioada existenţei uzufructului (art. 715 Cod civil).

Dreptul de folosinţă al uzufructuarului îi conferă acestuia două prerogative, desprinse din dreptul proprietarului şi anume: dreptul de a uza / de a se folosi de bun şi dreptul de a-i culege fructele.

In ceea ce priveşte uzufructul în sine, adică exerciţiul dreptului de folosinţă, uzufructuarul are facultatea de a opta între exploatarea directă, personală a lucrului şi exploatarea indirectă a acestuia, el putând să se bucure de lucru reţinând foloasele pentru el sau închiriindu-i ori cedându-i folosinţa altuia.

Din analiza art. 714 alin. 1 Cod civil, rezultă că regula este aceea că uzufructuarul poate cesiona uzufructul fără acordul nudului proprietar. Prin excepţie, acordul acestuia este obligatoriu, dacă prin actul de constituire a dreptului de uzufruct s-a stipulat expres necesitatea acestui consimţământ.

Dreptul de a închiria bunul. Acest drept este reglementat de dispoziţiile art. 715 alin. 1, care prevăd că uzufructuarul are dreptul de a închiria sau arenda bunul primit în uzufruct.

Cât priveşte durata locaţiunilor consimţite de uzufructuar asupra bunurilor imobile, art. 715 alin. 2 prevede că aceste locaţiuni sunt opozabile proprietarului sau moştenitorilor acestuia şi după stingerea uzufructului prin decesul sau încetarea existenţei persoanei juridice a uzufructuarului, pe o perioadă de maximum 3 (trei) ani de la data stingerii uzufructului, sub condiţia ca aceste locaţiuni să fie notate în Cartea Funciară, în situaţia în care uzufructul se stinge prin împlinirea termenului pentru care a fost constituit, locaţiunile încetează odată cu stingerea uzufructului.

Dreptul de a ipoteca sau da în gaj bunul imobil / mobil. Potrivit art. 2379 alin. 1 pct. B Cod civil, uzufructuarul poate greva cu o ipotecă imobiliară sau da în gaj (art. 2480 Cod civil) bunul imobil / mobil asupra căruia are dreptul de uzufruct. In această situaţie, creditorul ipotecar sau gajist nu va putea urmări decât uzufructul, dar nu şi bunul asupra căruia se exercită folosinţa.

Obligaţiile uzufructuarului. Cea mai importantă obligaţie a uzufructuarului este aceea de a restitui lucrul în starea în care l-a primit.

Obligaţia de a respecta destinaţia bunului. Această obligaţie este expres reglementată de art. 724 Cod civil, care dispune că uzu-fructuarul este ţinut să respecte destinaţia dată bunurilor de nudul proprietar.

Prin excepţie, art. 724 Cod civil permite uzufructuarului să dea bunului o altă destinaţie, în cazul în care se asigură o creştere a valorii bunului sau cel puţin nu se prejudiciază în nici un fel interesele proprietarului.

Uzufructuarul are, conform art. 729 alin. 1, obligaţia de a suporta reparaţiile de întreţinere a bunului, reparaţiile mari fiind în sarcina proprietarului.

Cazurile de stingere a uzufructului

(1) Uzufructul se stinge pe cale principală prin:
a) moartea uzufructuarului ori, după caz, încetarea personalităţii juridice;
b) ajungerea la termen;
c) consolidare, atunci când calitatea de uzufructuar şi de nud proprietar se întrunesc în aceeaşi persoană;
d) renunţarea la uzufruct;
e) neuzul timp de 10 de ani sau, după caz, timp de 2 ani în cazul uzufructului unei creanţe.
(2) Uzufructul se stinge prin decesul ori, după caz, încetarea existenţei juridice a uzufructuarului chiar dacă termenul nu s-a împlinit.
(3) În cazul imobilelor sunt aplicabile dispoziţiile în materie de carte funciară.

Uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice, fiind cel mult viager, acesta se stinge prin moartea uzufructuarului (art. 708 alin. 1 Cod civil). Această durată poate fi redusă prin convenţia părţilor, însă ea nu poate fi prelungită dincolo de limită vieţii uzufructuarului.

In cazul uzufructului constituit în favoarea unei persoane juridice, acesta durează până la momentul desfiinţării acesteia (dizolvării, desfiinţării etc.), dar nu mai mult de 30 de ani.

Renunţarea la uzufruct poate fi expresă sau tacită. Renunţarea expresă poate îmbrăca fie forma unui act unilateral de voinţă, fie forma unei convenţii încheiate cu nudul proprietar având ca obiect încetarea efectelor uzufructului, în schimbul unei prestaţii din partea nudului proprietar, sau cu titlu gratuit.

Stingerea uzufructului în caz de abuz de folosinţă. Abuzul de folosinţă al uzufructuarului este sancţionat de lege cu stingerea uzufructului.

Astfel, art. 747 Cod civil, reglementează trei cazuri de stingere a uzufructului bazate pe atitudinea culpabilă a uzufructuarului, şi anume: atunci când uzufructuarul abuzează de folosinţa bunului; uzufructuarul aduce stricăciuni bunului primit în uzufruct; uzufructuarul lasă bunul să se degradeze. In toate aceste cazuri, stingerea uzufructului operează la cererea nudului proprietar şi au la bază ideea de culpă a uzufructuarului, ceea ce înseamnă că abuzul nu va putea fi luat în considerare decât dacă este imputabil uzufructuarului.

In toate cazurile reglementate de dispoziţiile art. 747 Cod civil, sancţiunea stingerii uzufructului este dispusă de către instanţa de judecată în funcţie de gravitatea faptelor.

Pentru consultanta juridica, va rugam sa trimiteti problema dvs. in scris la adresa de email: avocat_leon@yahoo.com sau pe site si sa achitati onorariul pentru consultanta on line in cuantum de 150 lei in contul

IBAN  RO12RNCB0278000439710011 , BCR Sucursala Serban Voda, Bucuresti. Titular: Leon Carmen Mirela, reprezentand consultanta juridica.

Doar cei care vor achita consultanta, vor primi un raspuns.

Autor Avocat Moderator | august 18 , 2014 | 0

Regulile esenţiale se regăsesc în dreptul material – Codul civil. Proprietatea comună presupune că dreptul de proprietate privată are doi sau mai mulţi titulari.

Formele proprietăţii comune Proprietatea comună are următoarele forme: • proprietatea pe cote-părţi (coproprietatea), care poate fi obişnuită sau forţată • proprietatea în devălmăşie (devălmăşia). În cazul coproprietăţii, prin partaj, bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote-părţi sunt împărţite materialmente între copărtaşi, fiecare dintre aceştia devenind proprietarul exclusiv aspra unui anume bun sau părţi materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietăţii; în cazul încetării devălmăşiei (bunul sau bunurile stăpânite în comun de mai multe persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate) se poate realiza partajul astfel încât asupra bunului sau bunurilor va exista un drept de proprietate exclusiv.

În cazul partajului de bunuri comune ale soţilor se aplică regulile speciale referitoare la efectele regimurilor matrimoniale, ale convenţiilor matrimoniale şi la efectele divorţului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soţi. Când poate fi cerut partajul? De regulă partajul poate fi cerut oricând, cu excepţia situaţiei în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească. Partajul poate fi suspendat prin convenţie încheiată în formă autentică şi supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, pentru o perioadă de maxim 5 ani; poate fi suspendat şi prin hotărâre judecătorească pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave celorlalţi coproprietari. Felurile partajului Partajul poate fi convenţional (prin bună învoială) sau judiciar (prin hotărâre judecătorească); dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă, partajul va putea fi făcut prin bună învoială numai cu autorizarea instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal. În cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată, partajul este posibil numai prin bună învoială; partajul prin bună învoială poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi contractele; partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută. Partajul este inadmisibil în cazul coproprietăţii forţate; cu toate acestea, partajul poate fi cerut în cazul părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părţi încetează de a mai fi destinate folosinţei comune.

Partajul este inadmisibil în situaţia uzucapării bunului de către unul dintre coproprietari. Modalităţile de partaj Partajul poate fi realizat: • în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar; • atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; • vânzarea bunului şi distribuirea preţului: vânzarea bunului se face în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, iar distribuirea preţului către coproprietari se va realiza proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

Drepturile creditorilor Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului. Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot, însă, să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor şi fără să se ţină seama de opoziţia pe care au făcut-o, precum şi în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces

. Efectele partajului Dreptul de proprietate asupra bunurilor partajate se naşte de la data stabilită prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară. Actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile şi sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului. De regulă, între coproprietari există obligaţia de garanţie pentru evicţiune şi vicii ascunse, în limita cotelor-părţi; coproprietarii nu datorează garanţie dacă prejudiciul este urmarea faptei săvârşite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiţi prin actul de partaj

Sursa: CSM

SEDIUL PRINCIPAL


Sos. Viilor 78-88, bloc 103, sc. 3, sector 5, Bucuresti