I
N
C
A
R
C
A

Blog

Conflict de munca
Autor Avocat Moderator | iulie 29 , 2014 | 2

Prin conflicte de munca se intelege conflictele dintre salariati si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca.

Pot fi părţi în conflictele de muncă:

  • salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
  • angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice – agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
  • sindicatele şi patronatele;
  • alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.

 

Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:

  • în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
  • în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
  • în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale
  • pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

 

 

Cesiune contracte
Autor alex | iunie 30 , 2014 | Comentariile sunt dezactivate

In cazul in care imprumutatii bancilor ajung in situatia de a fi cesionati catre firme de recuperare pentru intarziere la plata ratelor, pot solicita in instanta constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune pentru neindeplinireaconditiilor de forma si fond, obligatorii pentru incheierea valabila a contractului de cesiune, precum si mentinerea valabilitatii contractului de imprumut.

Bancile care nu au avizul BNR care sa le permita efectuarea de astfel de operatiuni, nu pot avea calitatea de cedent in mod valabil, cat timp legea impune limite imperative in acest sens. Astfel, se incalca principiul specialitatii capacitatii de folosinta al institutiilor de credit. Cu alte cuvinte cesiunea de creanta realizata de institutiile de credit capata un caracter comercial dar nu figureaza printre activitatile prevazute in obiectul de activitate al acestora, autorizate in conditiile legii.

Inopozabilitatea Contractului de cesiune. Conform art. 1393 Cod civil, lipsa notificarii debitorului cedat cu privire la cesiunea Contractului de imprumut bancar, este un motiv pentru care Contractul de cesiune creanta este inopozabil debitorului, lipsa notificarii conducand la ineficacitatea actului juridic.

Lipa notificarii contravene si Deciziei nr. 2852/10.10.2006 a ICCJ care a statuat ca “atata timp cat debitorul nu a fost notificat in scris in legatura cu realizarea acestei cesiuni prin inscrierea contractului la Arhiva de Garantii Reale Imobiliare, cesiunea nu-I este opozabila debitorului”.

Pe temeiul art. 6 alin. (2) Noul Cod civil şi al art. 3 din Legea nr. 71/2011, legea în vigoare la data încheierii unui act juridic va reglementa atât efectele trecute, adică efectele care s-au produs sub imperiul ei (principiul neretroactivitătii), cât şi efectele viitoare, adică efectele care se vor produce după intrarea în vigoare a legii noi (ultraactivitatea legii vechi).

In lipsa unor derogări exprese în Legea nr. 71/2011, cauzelor de ineficacitate li se aplică legea în vigoare la data încheierii actului juridic, chiar dacă împrejurarea ce a condus la ineficacitatea actului a survenit sub imperiul noii reglementări.

Divort
Autor alex | iunie 23 , 2014 | 0

Divorţ. Competenţa internaţională în cazul  căsătoriei încheiate într-un stat membru  al Uniunii Europene între cetăţeni români.

Competenţa teritorială a instanţelor române.

 

[box type=”info”] 1. Care este instanţa competentă în desfacerea căsătoriei între doi cetăţeni români, încheiată într-un stat membru al Uniunii Europene?[/box]

Faţă de împrejurarea că părţile au încheiat căsătoria în strainatate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, potrivit cărora: „Sunt competente să hotărască în problemele privind divorţul, separarea de corp şi anularea căsătoriei instanţele judecătoreşti din statul membru:

(a) pe teritoriul căruia se află reşedinţa obişnuită a soţilor; sau ultima reşedinţă obişnuită a soţilor în condiţiile în care unul dintre ei încă locuieşte acolo; sau reşedinţa obişnuită a pârâtului;  sau în caz de cerere comună, reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi;  sau reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin un an imediat înaintea introducerii cererii; sau reşedinţa obişnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin şase luni imediat înaintea introducerii cererii şi în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru.

b) instantele judecatoresti din statul membru de cetatenie a celor doi soti sau, în cazul Regatului Unit si al Irlandei, statul “domiciliului” comun.

Deoarece părţile au cetăţenie română, se aplică dispoziţiile art. 3 lit. b) teza I, respectiv competenţa internaţională a instanţelor judecătoreşti din România în soluţionarea pricinii. Am observat insa, din practica instantelor judecatoresti ca acestea au apreciat că, prin edictarea acestor norme de competenţă legiuitorul european a urmărit să asigure prioritate reşedinţei obişnuite a părţilor, faţă de cetăţenia lor, ca simplă împrejurare de fapt, dar cu efecte juridice importante, având în vedere locul unde părţile au trăit efectiv împreună sau separat, obişnuit sau într-un anumit interval de timp expres stipulat, fara a lua in calcul competenţa teritorială alternativă. Prin urmare, criteriul cetăţeniei părţilor prevăzut la litera b) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 este, dupa aprecierea instantelor romane, subsidiar, subsecvent, celui prevăzut la litera a), fiind aplicabil doar în cazurile în care nu sunt elemente de determinare a instanţei competente după reşedinţa ambilor soţi sau a unuia dintre ei.

[box type=”info”] 2. Care este instanţa competentă teritorial să judece desfacerea căsătoriei, când unul dintre soţi nu are locuinţa în ţară?[/box]

Pentru a determina competenţa teritorială, devin incidente prevederile art. 914 din acest act normativ. Articolul 915 Noul C. pr. civ. dispune: „(1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.” Ipoteza în cauza de faţă este aceea în care pârâtul nu are locuinţa în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional, situaţie care determină competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului.

 

Procese cu elemente de extraneitate, castigate de cabinetul nostru:

http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000379805&id_inst=299

http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000344052&id_inst=299

http://portal.just.ro/94/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9400000000073966&id_inst=94

 

SEDIUL PRINCIPAL


Sos. Viilor 78-88, bloc 103, sc. 3, sector 5, Bucuresti