Conflictul de competenta. Incidente procedurale privitoare la competenta instantei de judecata.

Autor av. Carmen Leon | mai 8 , 2015 | 1

In activitatea de judecata se pot ivi situatii in care doua sau mai multe instante se considera competente sau, dimpotriva, necompetente sa solutioneze o cauza civila concreta, ceea ce genereaza un conflict pozitiv si, respectiv, negativ de competenta. Există conflict de competenţă:

1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces;

2. când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.

Instanţa ierarhic superioară comună este sesizată în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă judecata se suspendă.

Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competentă cea din urmă ia măsurile şi efectuează actele ce reclamă urgenţă.

Instanţa ierarhic superioară comună hotărăşte asupra conflictului de competenţă cu citarea părţilor.

Când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă constată că acea cauză este de competenţa altei instanţe decât cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţă superioară comună trimite dosarul instanţei superioare comune.

Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.

Codul de procedura civila realizeaza, prin intermediul regulilor de competenta jurisdictionala, delimitarea atributiilor concrete ale instantelor judecatoresti care constituie sistemul judiciar, unele dintre ele de acelasi grad, iar altele de grad diferit.  O atare delimitare de atributii se realizeaza in cadrul celor doua forme ale competentei, materiala si teritoriala.

In privinta competentei materiale, privita sub aspectul ei functional, prin aceasta se stabileste, in primul rand, ierarhia instantelor judecatoresti, in sensul delimitarii, pe linie verticala, a diferitelor categorii de instante – judecatorii, tribunale, curti de apel si Curtea Suprema de Justitie – care desfasoara activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Privita sub aspect procesual, competenta materiala determina, in functie de obiectul, natura si valoarea litigiului, cauzele ce pot fi solutionate numai de anumite categorii de instante.

Procedura regulatorului de competenta functioneaza numai atunci cand conflictul s-a ivit intre diferitele categorii de instante judecatoresti, iar nu si in cazul posibilelor conflicte intre diferitele sectii ale aceleiasi instante sau intre doua complete de judecata ale aceleiasi instante.

http://portal.just.ro/300/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000345979&id_inst=300