Art. 287. Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti
(1) Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii;
d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
h) nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de protecţie.
(2) În cazul faptelor prevăzute în lit. d)-g), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
(3) În cazul faptei prevăzute la alin. (1) lit. h), împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. [art. 271 C.pen. 1969; art. 56 din Legea nr. 188/2000; art. 261 – 262 din Codul muncii]
Nerespectarea hotărărilor judecătorești este o infracțiune în care sunt sancționate acțiunile făptuitorului ( infractorului) de nerespectare a unei hotărări judecătorești care este DEFINITIVĂ. În aceste condiții, se poate menționa că dac hotărârea judecătorească care nu este respectată nu este definitivă sau executorie atunci nu se poate vorbi de nerespectarea hotărării judecătorești.
Atunci când este vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în favoarea unei persoane (prin care aceasta este îndreptățită să primească un bun, o sumă de bani, să fie reintegrată în muncă etc.), dreptul la executarea hotărârilor judecătorești este garantat și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în caz contrar fiind atins principiul preeminenței dreptului. Desigur, nu orice hotărâre trebuie executată, ci numai acelea care sunt definitive, sau/ și executorii.
Infracțiunea prevăzută de art. 287 C. pen. este una din modalitățile prin care statul se asigură că hotărârile judecătorești sunt respectate. Fiind vorba de o sancțiune penală (care intervine, de multe ori, în situații ce nu țin de dreptul penal), ea trebuie folosită cu maximă precauție și numai în cazuri excepționale, când într-adevăr intenția făptuitorului este bine caracterizată.
Situația premisă a infracțiunii constă în existența unei hotărâri judecătorești executorii, așa cum este reglementată în cuprinsul C. proc. civ., la art. 448 și 633, respectiv în C. proc. pen., la art. 550.
După cum s-a reținut în practica judiciară, „o hotărâre judecătorească definitivă este prezumată că exprimă adevărul și se bucură de autoritate de lucru judecat. Principalele caracteristici ale incontestabilității unei hotărâri judecătorești sunt obligativitatea și executorialitatea, ceea ce presupune că în cazul nerespectării ei poate fi adusă la îndeplinire prin constrângere cu ajutorul forței coercitive a statului.”.
În modalitățile normative regăsite în cuprinsul art. 287 alin. (1) la lit. d)-g), hotărârea judecătorească poate privi doar anumite materii, și anume reintegrarea în muncă a unui salariat, plata salariilor, pensiile ori folosința unui bun imobil.
Drept urmare, nu va constitui situație premisă și deci nu se poate reține infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești cazul în care nu se execută hotărârea privind plata indemnizației de invaliditate, de maternitate, de creștere a copilului ori cea privind folosința unui autovehicul etc.
Rațiunea legiuitorului în elaborarea normei de incriminare a fost respectarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești. Prin urmare, nu putem considera a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în cazul neexecutării unor alte titluri executorii, cum ar fi actul de adjudecare emis de executorul judecătoresc ori orice alt document cu putere executorie emis de un executor judecătoresc sau contractul de credit încheiat la notar, cel de ipotecă și alte asemenea.
