I
N
C
A
R
C
A

Blog

Autor leon_user | iulie 21 , 2020 | 0

Psihopatii exercita asupra noastra un adevarat magnetism psihologic, fiind adeseori o combinatie letală (pentru noi) de fortă si inteligență (în a face rele) sau pseudo-inteligenţă (unii având un vocabular redus, rotind aceleași cuvinte/reproșuri). Capacitatea lor de a-si fermeca audienţa este recunoscuta si se combină cu abilitatea de a se concentra puternic pentru ”a-si duce treaba la bun sfarsit”. Iți spune exact ceea ce vrei sa auzi. Este ceea ce vrei tu să fie. Copiază fiecare gest al mău, intelectul mău, moralitatea si chiar gusturile personale. Cel putin la inceput.
Pentru psihopati, limbajul se limitează doar la cuvinte lipsite de orice încărcătură emotională, de iubire sau război.
Un psihopat poate spune “te iubesc”, dar pentru el cuvintele acestea au aceeasi însemnătate precum “o cafea, te rog”. Psihopatul isi camuflează scorpionul lăuntric intr-o mantie dezarmantă de șarm. Ceea ce ne atrage la ei este ca sunt foarte naturali dar în acelasi timp foarte diferiti. Psihopatii stiu exact ce cauta si pot detecta vulnerabilitatea celorlalți cu o acuratețe mult peste medie (îți fac inventarul imediat ce te-a cunoscut).
Trăsături: simț exacerbat al propriei persoane, persuasiune, șarm superficial, instincte de pradator, capacitate înalta de manipulare a altora și muultă minciună.
Tip de personalitate predominant psihopatică:
– radar pentru detectarea vulnerabilitatii, autocompatimirea e o tactica folosita de psihopati  adesea, ei testandu si victimele cu cate o poveste lacrimogena  pentru a le testa empatia. Cu asta, vă analizează, de fapt.
– capacitate de manipulare fara remușcări, jocuri de cuvinte, proiecție, mitomanie si relatii paralele.
– oratorie pompoasă, subtilă si mieroasa
– brutal, plictisit si aventuros, iar cand e cazul poate fi si vesel
– protestează împotriva vietii însesi, nu gaseste nimic cu adevarat semnificativ sau stimulativ in viata, ci doar cateva capricii trecătoare si relativ mărunte, o serie de frustrari
– crud, fara teama, motivat, carismatic, pornește adevărate campanii de denigrare împotriva ta, lipsa crasa de respect si rautate extrema
– stoicism, autocontrol, trăirea momentului, cutezanță, concentrare
– abilitatea de a zâmbi nefiresc in fata greutaților (sfințenie psihopată)
– supernormalitate mentală
– o stare de constientă intensă alimentată de precizie si claritate
– uneori pot fi chiar foarte altruisti (falși) peste medie, în special atunci cand detectează o persoana vulnerabilă, dar care nu solicită explicit ajutorul, se oferă sa ajute (adulmecă “mirosul de sânge”)
– anxietate scăzută, imunitate la stres, instigare la conflict
– nu simt empatia caldă (nici în fața propriului copil) pentru că sentimentele de iubire nu isi au locul la un psihopat.
In plus ei savureaza din plin puterea toxică si insondabila de a ține in mâini viata cuiva, uneori sub masca unei puritati transcendentale, coeficient de inteligență pseudo-crescut, motivație sadică, empatie rece ridicata
– carisma lor extraordinara pare uneori supranaturala
– extrovertit si cu respect de sine foarte ridicat
– în cautare de experiente noi, diverse, ciudate si intense
– abilitatea extraordinara de a obtine exact ceea ce doreste de cele mai multe ori cu o remarca banala sau un gest expresiv oarecare
– abilitatea desăvârsită de a trece drept oameni obisnuiti
– motivele pentru care suntem atat de fascinati de psihopati este ca suntem in general sedusi de iluzii
– prezența lor ametitoare si hipnotică
– șarm superficial, egocentrism, persuasiune, independență, concentrare, detașare, sânge rece
– motivul pentru care ii consideram atat de fermecatori este ca nu dau nici doi bani pe parerea celorlalti despre ei
– ca o gluma darwiniana – psihopatii par sa detina exact acele caracteristici de personalitate pentru care unii dintre noi ar fi in stare sa moara doar sa le aiba
– manie sans delire – a fi nebun fara a fi nebun.
Psihopatii genereaza asupra noastra o combinatie ciudata de fascinatie amestecată cu o nelămurită sau neconstientizată repulsie, până ne lămurim cu cine avem de a face. Cel mai prolific vânător este cel calculat si empatic, cel capabil sa anticipeze fiecare miscare a victimei sale.
Psihopatul este o persoana pseudo-inteligentă caracterizată prin lipsa emotiilor autentice, absența sentimentului de rusine, egocentrista, lipsa culpabilitatii si anxietatii, imprevizibilă, iresponsabilă, manipulatoare si cu un stil de viata interpersonal schimbător. Sunt capabili să iși schimbe stările de spirit în aceeași frază.
Se caracterizează prin: capacitatea crescută de a purta discutii amuzante, copilărești – intelege cuvintele dar nu si muzica emoțiilor
– putere de convingere incomparabila. Cand discuti cu un psihopat iti vine greu sa crezi ca poate fi ceva in neregulă cu el.
– mincinos, isi minimalizează vina proprie, proiectând asupra victimei vina, arogant, superficial
– asertivitate inalta, cautare de senzatii, autodisciplina, constiinciozitate, competenta, ordine, dorinta de afirmare
– diferenta intre psihopatii de succes si criminali este capacitatea de a intarzia satisfactia imediată si de a amâna dorinta de a lovi
– lipsa scrupulelor, tenacitate, forta mentală.
Sarm de suprafata, dorinta acerbă de răzbunare, autocontrol (care ii permite sa revina la starea initiala ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat) și la victimele anterioare dacă nu găsesc unele noi. Una din abilitatile principale ale psihopatului este capacitatea nemaipomenită de a întoarce orice situatie în avantajul lui, foarte convingător si persuasiv, hărțuitor, înșelător.
Triada neagra: – parere de sine extrem de buna (chiar dacă are dosare penale), în cel mai pur stil narcisist
– autopromovare si afișare ostentativă a succesului (în fața prietenilor dar pe rețelele de socializare)
– doze mari de curaj, cruzime, impulsivitate si dorinta de senzatii (jocuri mecanice – jucător înrăit)
– lipsa nevrozismului si anxietatii reduc frica de respingere si proiectează un aer de dominanta, devalorizează / umilesc partenerul, ceea ce le produce o satisfacție uriasă
– inselaciunea si caracterul exploatator al machiavelismului, se folosesc chiar și de copiii lor care pot deveni pioni in jocurile lor murdare
– abilitate inalta de manipulare sociala. Poate intra într-o relație doar pentru a obține avantaje materiale sau poziție socială.
Psihopatul este un maestru al autocontrolului in conditii de presiune si poate fi foarte intimidant. Psihopatii sunt mai convingători decat non-psihopatii atunci cand isi exprima regretele (așa conving și păcălesc organele de cercetare penală), un lucru neobisnuit, deoarece ei sunt incapabili de regret
– se remarcă prin lipsa autenticitătii afective si capacitate înalta de simulare.
Pe langa faptul ca sunt foarte buni în simularea emotiilor : tristete (plâng la comandă), fericire, ei sunt foarte buni si la decodarea micro-expresiilor celorlalti, comparativ cu alti oameni. Linia care separa un erou de un psihopat este foarte fină. Psihopatii au o abilitate mai mare decat media de a detecta si recunoaste emoțiile celorlalti, ceea ce le permite sa isi exercite la un nivel ridicat capacitatea de manipulare si pe aceea de a simula emotiile. Majoritatea psihopatilor sunt non-violenti, ei cauzează mai degrabă suferinte emoționale decat fizice și pagube materiale, înselând, șantajând, hărțuind, amenințând victima.
Prin interactiune/expunerea la un psihopat putem deveni vampiri fara sa fim muscati. Contaminarea pare sa semene cu a fi imbibati cu un ser sedativ moral: apare treptat încrederea exacerbata în sine, pierderea inhibitiilor, exercitarea incipientă a unei fanfaronade morale subiective, întelegerea invaziva si ciudat subiectivă a faptului ca nu dau doi bani pe nimic. Stim cu totii, dincolo de orice indoiala, ca exista cate un mic psihopat in noi toti, un schimbător biologic de viteze, care poate devia temporar de la alegerea păcii si a iubirii. Insa exista momente in viata noastra de zi cu zi când cu totii simtim nevoia sa calcam accelerația. Dar, cu toate astea, in mod rational si in interesul păstrării vietii noastre “ridicam cu mult calm piciorul de pe acceleratie”, pe când psihopații nu au limite în ceea ce spun și ceea ce fac.
Psihopatia este o afecțiune care încă induce destul de multă lume în eroare, chiar și psihologi sau specialiști în penal (polițiști, procurori, chiar și judecători). Un psihopat este o persoană care nu prezintă empatie, mustrări de conștiință, are un comportament lipsit de inhibiții, este deseori foarte carismatic, narcisist, extrem de manipulativ și va face orice ca să își ducă la îndeplinire un plan.
1. Nu toți psihopații sunt violenți și nu toți oamenii violenți sunt psihopați.
2. Un psihopat se poate adeseori evidenția printr-o productivitate ieșită din comun (muncește mult), carismă extraordinară și declarații pompoase dar false.
3. Psihopatul este uneori un individ integrat cu succes, chiar foarte mare în societate, sau un neica-nimeni lucrând sporadic, fără acte, combinându-se cu persoane de la care au de câștigat ceva.
Psihopații au mai multe lucruri în comun cu persoanele spirituale decât te aștepți (pot merge săptămânal la mânăstiri pentru a convige că este un om religios
– personalitatea este o chestie cu 2 tăișuri și deviațiile de la normal pot avea semnificații total diferite, în funcție de persoana despre care vorbim și de obiectivele personale ale acesteia.
Persoanele PSIHOPATE sunt de două tipuri:
1 – DEZECHILIBRAT (iritabil, tulburat): în general agresivi (fizic dar și în limbaj) si cu un apetit sexual intens.
2 – CARISMATIC: mincinos patologic fermecător care îşi foloseşte atractivitatea pentru a-i manipula cu uşurinţă pe ceilalţi (de obicei sexul opus) – vorbeşte extraordinar de frumos (la început), convingându-i pe ceilalţi să îi ofere totul, inclusiv (mai ales) propriile vieţi.
Psihopaţii seamănă între ei la următoarele:
– alunecoşi şi fermecători la modul superficial
– au o stimă de sine grandioasă
– au constant nevoie de stimulare
– mint patologic
– vicleni şi foarte manipulatori
– nu au niciun fel de remuşcări şi nu manifestă niciun sentiment de vinovăţie sau ruşine în contexte potrivite, fiind preocupaţi numai de felul în care vor fi percepuţi şi văzuţi de ceilalţi (postări Fb etc)
– au răspunsuri emoţionale numai de suprafaţă, superficiale, pe care le furnizează în faza de explozie a relaţiei, dar sunt absente in faza devalorizarii acesteia
– sunt lipsiţi de empatie şi adeseori aspri
– stil de viaţă parazit (fără casă proprie, fără familie, trăind pe spinarea altora sau cu familie fără implicare)
– leagă relaţii numai cu oamenii de la care au ceva de câştigat la nivel material, social sau emoţional
– sexualitate promiscuă (pot avea relații intime cu absolut oricine, fără vreo selecție)
– le lipsesc obiectivele realiste pe termen lung iar obiectivele pe care le au şi pentru care cer sprijin şi investiţie din partea celuilalt sunt imature, puţin probabile sau nerealiste
– impulsivi şi nechibzuiţi (pot juca la jocuri de noroc)
– iresponsabili
– incapabili să îşi asume responsabilitatea pentru propriile acţiuni
– îi învinovăţesc pe ceilalţi şi crează poveşti pentru a devia învinovăţirea şi atenţia de la ei înşişi, realitatea va fi rescrisă de ei până ce se potriveşte cu povestea în care vrea psihopatul să fie
– incapabili să menţină relaţii stabile şi sănătoase pe termen lung.
Psihopaţii au abilităţi sociale foarte dezvoltate pentru a-şi ascunde problema faţă de cei cu care interacţionează la nivel superficial (pot avea mai multe dosare penale, ordine de restricție, însă ei pozează în persoane imaculate, sincere, iubitoare și fără de noroc pe lumea asta). Psihopatul este un adevărat cameleon care se schimbă permanent în funcție de interes, pentru a-şi fermeca şi manipula fără milă victimele.
Odată ce un om acceptă relaţionarea cu o persoană psihopată aceasta îi capturează complet loialitatea, facându-l astfel foarte vulnerabil la manipulare, pentru a-şi îndeplini cu tenacitate agenda proprie.
Dezastrul emotional și material, denigrator, pe care il produce relationarea cu o persoana cu trasaturi psihopate este devastator.
Viaţa alături de un psihopat este caracterizată de minciuni, uşoare omisiuni sau neconcordanţe şi manipulări extrem de inteligente. Aceste persoane sunt foarte abile în a-i face pe ceilalţi să se îndoiască atât de mult de sine, încât îşi pierd coeziunea, fiind astfel mult mai uşor de manipulat.
De obicei, ne dăm seama că suntem într-o relaţie cu un psihopat, numai când este mult prea târziu şi adeseori nu reuşim niciodată să înţelegem întreaga complexitate a situaţiei. Unul dintre cele mai importante obiective ale psihopatilor este dobândirea controlului mental asupra celeilalte persoane sau pur şi simplu să „câştige” o competiţie imaginară. Acest tip de abuz emoţional este extrem de insidios şi are o forţă de distrugere foarte mare. Persoana psihopată se prezintă ca fiind foarte iubitoare şi cu multă carismă, facându-l pe celălalt dependent de ea (măcar temporar). Psihopaţii trec prin viaţă ca un fulger, precum o maşină sport de mare viteză care nu are direcţie şi nici frâne. Ei ucid emoţional cu zâmbetul pe buze, încet, de sub masca de victimă, înainte ca victima adevărată să îşi poată da seama ce i se întâmplă. Întotdeauna pretinde ca e o victima, pacalindu-i cu mare satisfactie pe multi. Dacă ați interacționat cu un astfel de psihopat, asteptati-va să vă urmareasca si harțuiasca, pe voi si cei apropiati, în realitate si pe rețelele sociale, la serviciu, locuri comune de distractie etc. Cu cat e mai destept psihopatul, cu atat va va fi mai greu sa adunati probe. Aveti grija sa aveti langa voi oameni de incredere, care stiu cum sunteti, pentru ca totul va iesi la iveala. Si sub nicio forma, nu interactionați cu ei.
În caz că ştiţi, f-u-g-i-i-i-ţ-i , vă poate ucide chiar și indirect, printr-un AVC!

Autor av. Carmen Leon | februarie 28 , 2018 | 0

Cum putem identifica o persoana cu trasaturi narcisiste sau psihopatice?

Motivul pentru care psihopatia nu este inclusa in manualele de boli psihice consta in faptul ca ea este o trasatura de personalitate. Adica te nasti si mori cu aceasta trasatura, spre deosebire de bolile psihice care vin si trec. Deci bolile psihice au in ultima instanta un leac, pe cand psihopatia nu are. De aceea, psihopatia o veti gasi in manualele psihologilor si mai ales ale celor din domeniul judiciar, pentru ca toti ucigasii in serie sunt psihopati. Voi face referire doar la psihopatia “conjugala”, care se manifesta in relatia de cuplu cu  partenerul vulnerabil/slab.

Iata cateva trasaturi ale partenerului psihopat:

  • Volubilitate in exteriorul cuplului
  • Farmec superficial, eleganta vestimentara, pedant
  • Supraevaluarea grandioasa a propriei valori
  • Siret / manipulativ
  • Lipsa remuscarilor sau a sentimentului de vina
  • Afectiune superficiala
  • Cruzime / lipsa empatiei
  • Control slab al comportamentului
  • Absenta unor teluri realiste pe termen lung
  • Impulsivitate
  • Nu accepta responsabilitatea pentru propriile actiuni
  • Relatii de cuplu frecvente si de scurta durata.
  • Aproape orice persoană, indiferent de studii sau conditie sociala, poate fi păcălită la început de masca de normalitate a psihopatului și poate ajunge să fie implicată într-o relație cu un asemenea individ dereglat.
  • În orice caz, chiar dacă unii dintre noi se simt cuceriţi de un psihopat în faza initială de atracție, când el se străduiește să pară mai bun decât un individ normal, foarte puțini oameni, de fapt, aleg să rămână cu un psihopat, odată ce masca de normalitate a acestuia a picat și încep să-i vadă adevărata fire răutăcioasă, abuzivă și maladivă.  Fazele iniţiale de atracţie, fascinaţie şi îndrăgostire sunt destul de normale. Narcisistul psihopat îşi compune cea mai bună faţadă alături de un  partener orbit de iubirea care se înfiripă.
  • Un proces de selecţie naturală apare însă mult mai târziu, pe măsură ce relaţia evoluează, când psihopatul îşi arată adevărata faţă şi relaţia este supusă unor încercări. Psihopaţii nu pot forma relaţii emoţionale de ataşament cu alţii, dar pot mima extrem de bine aceste relaţii.
  • Celor din exterior, chiar si rudelor, le par oameni săritori, sociabili, de încredere, încântători. Tind să aibă familii şi job-uri stabile şi sunt în marea lor parte oameni educaţi. Psihopatul se poate detaşa rapid şi uşor de acţiunile lui, neavand empatie şi implicându-se emoţional într-un grad foarte mic.
  • Spre deosebire de psihopati, narcisistii sunt concentrati doar asupra personalitatii lor. Ei sunt centrul universului, vei gravita in jurul axei lor. Sunt manipulativi in incercarea de a obtine ceea ce doresc si formeaza relatii toxice. Trecutul lor este plin de momente dramatice si sunt foarte buni actori in rolul de victime. Le place sa se victimizeze, intotdeaua ceilalti au fost de vina.
  • La inceput ti se plang tie de faptul ca partenerele anterioare au fost geloase, reci, enervante, nebune, mai apoi te vei alatura si tu listei. In opinia lor, tu esti nebuna, proasta, impulsiva, agresiva etc.
  • Dupa lingusirea si complimentele de la inceput, pe masura ce relatia progreseaza, ei vor incepe sa te critice, sa te insulte in mod subtil, sa faca glume pe seama ta, acuzandu-te ca esti prea sensibila in cazul in care te vei supara.
  • Isi vor alege cuvintele cu grija provocand reactia dorita. Daca reactionezi, vor folosi reactia ta impotriva ta, nerecunoscand cauza care a determinat acea reactie, punand la indoiala propria ta sanatate  psihica, spunandu-ti ca ai inteles gresit.
  • Scopul principal al narcisistilor si al psihopatilor, este cel de a va aduce intr-o stare in care nu puteti trai fara ei, si fac totul nu pentru a construi o relatie sanatoasa, ci pentru a obtine control emotional/material asupra ta, facandu-te sa crezi ca nu poti trai fara ei. Iti va plati vacante, vei locui in casa lui, te va plimba cu masina lui de lux, iti va face cadouri, minimizand tot ce vei face tu pentru el.
  • Pentru un psihopat narcisist, orice rană deschisă devine o invitaţie la ospăţ. El o va tăia şi mai adânc! Fără să pară că simte durerea ta. Sau mai degrabă să se simtă suficient de incitat de durerea ta pentru a o accentua! Va răsuci cuţitul în vechile tale răni cu o plăcere sadică! Te va transforma fără ezitare într-o victimă. Şi te va lovi, devaloriza, agresa verbal, fizic şi emoţional prin toate mijloacele! Şi nu se va opri! Dintr-un admirator al tău, poate deveni cu uşurinţă un demolator, un agresor care te devalorizează constant, mergând până la un nivel absurd. Merite pe care ţi le ridica initial în slăvi, se pot transforma peste noapte în defecte grave, şi ţinte ale ironiilor lui! Toata lumea te va respecta, el nu o va face, el va cauta sa te depersonalizeze.
  • Principala satisfacţie a unui psihopat narcisist va fi să te facă dependent de el. Va duce la nivel de artă această activitate. Şi se va simţi satisfăcut doar în momentul în care va simţi PUTEREA. Faptul că te poate domina complet, şi că a găsit o modalitate de a te obliga să fii „la mâna lui”, îi asigură lui orgasmul intelectual.
  • După unele studii, un psihopat narcisist este un dependent de putere. Un individ bolnav de frică, ce alege ca medicament puterea. Sau mai degrabă iluzia puterii! Psihopatii sunt excitati de nevoia de a domina si pentru ca morala nu-i retine, sfarsesc prin a se purta mitocaneste.
  • Unii dintre acestia avand personalitate psihopatoida reusesc sa ajunga in top,  datorita lacomiei lor de bani sau putere, a perseverentei care-i propulseaza in varf, in afaceri sau in relatii publice, politice. Joaca cu vorbele duce la orbire. In acest fel trasaturile psihopatoide fundamentale se metamorfozeaza in calitati de lider de succes. Şi orice victimă care acceptă, din diverse motive, să încurajeze şi să valideze această iluzie, alimentează automat dependenţa unui psihopat narcisist! La fel cum narcomanul are nevoie de drog, fumătorul de ţigară şi alcoolicul de băutură, pentru a ţine, măcar temporar, sub control fricile puternice, un psihopat narcisist are nevoie de iluzia puterii. Şi de exercitarea cât mai frecventă a ei asupra altor persoane!
  • Deoarece ştie că doar obţinând funcţii, posturi importante sau controlul asupra unor poziţii cheie, va reuşi să găsească suficiente victime lipsite de apărare, asupra cărora să-şi verse nelimitat sadismul. În final, mascând comportamentele disfuncţionale, un psihopat narcisist va reuşi să urce pe scara socială, sacrificând pentru asta orice efort, şi agravând şi mai mult depresia şi anxietatea sa cronică, astfel încât va creşte şi mai mult nevoia de dominare, medicamentul său pentru ele. Până la un nivel incontrolabil!
  • Un psihopat narcisist, de regulă, va refuza să accepte disfuncţionalitatea sa, nerecunoscandu-si niciodata vina, caz în care orice efort în direcţia corectării lui va fi compromis din start! Cum poţi să repari ceva atâta vreme cât tu refuzi să accepţi că disfuncţionalitatea ar fi prezentă, şi că reparaţia este necesară? Pentru că a accepta existenţa unei probleme este primul pas pentru remedierea ei. Iar în lipsa primului pas, nici procesul nu se mai poate declanşa!

    Cum facem sa iesim de sub dominatia unui psihopat narcisist?

    Cel mai eficient „tratament” pentru cazurile de genul acesta este să sprijini victimele lor, ca să conştientizeze problema. Ca să facă un efort pentru a ieşi de sub dominarea unui psihopat narcisist. Să înveţe să devină asertive, să lupte pentru propria persoană, sa se valorizeze şi să refuze cu maximă fermitate dominarea celor în cauză. Odată ce victimele unui psihopat narcisist înţeleg problema, şi devin conştiente de pericolele la care se expun, pot alege să ceară sprijin, şi în cazul fericit, să iasă din zona de conflict.

  • Finalul relaţiei cu un narcisist este foarte tensionat emoțional, este punctul culminant al unui lung lanț de umilinţe și subjugare. Este o răzvrătire a părţilor funcţionale şi sănătoase ale personalităţii partenerei împotriva tiraniei narcisistului.
  • Narcisistul psihopat recreează pentru parteneră cadrul emoţional care l-a format pe el de la început: capriciu, nestatornicie, arbitrar, abandon emoțional (fizic sau sexual).
  • Lumea devine nesigură, terifiantă, iar viata ei fara un scop in lipsa lui, aceasta mai putandu-se agăţa doar de un singur reper: narcisistul psihopat. Şi se agaţă cu disperare. Dacă este un lucru care se poate spune cu certitudine despre cei care se asociază cu narcisişti, acela este că sunt în mod vizibil, chiar foarte vizibil, depedenţi.
  • Partenera nu ştie ce să facă – lucru perfect normal în haosul in care este relaţia cu narcisistul psihopat. Ea nu stie ce vrea și, într-o bună masură, cine e și ce vrea să devină. Aceste întrebări fără răspuns limitează abilitatea partenerei de a percepe realitatea, de a o evalua şi de a o cântări așa cum este. Păcatul ei primordial este că s-a îndrăgostit de o imagine, nu de o persoană reală. Când relaţia se încheie, ceea ce se deplânge este golirea imaginii.
  • Dacă vă recunoașteţi în ipostaza victimei, poate că decizia care trebuie luată în noaptea de Anul Nou (la ceas de bilant) sau de ziua lui, ar fi aceea de a vă regăsi puterea interioară și de a căuta ajutor din afară pentru a scăpa de narcisistul sau de psihopatul din viața dvs. Nu mai permiteți unui individ malefic să vă abuzeze și să vă controleze pentru tot restul vieții, pentru ca meritați mult mai mult decat atât.
  • Indiferent cât de grave par la prima vedere unele consecinţe – divorţ, despartire, demisie, conflicte fizice sau procese în instanţă, orice efort este  justificat, deoarece orice psiholog vă poate confirma că dependenţele netratate se agravează constant. Şi comportamentul disfuncţional în primă fază al unui psihopat narcisist se va agrava rapid în majoritatea cazurilor, dacă nu se acţionează ferm!
  • Relatii toxice, psihopati, narcisisti, dominare, divort. De la drumul de nicaieri catre drumul spre niciunde.   av. Carmen Leon

Autor av. Carmen Leon | aprilie 9 , 2015 | 2

Ai avut vreo relație care să te fi lăsat confuză, golită, epuizată? A încercat să te seducă cu promisiuni, daruri, complimente și vorbe de dragoste, pentru ca apoi să te abandoneze când te așteptai mai puțin și când aveai mai multă nevoie de el? Ai avut vreodată impresia că ai început prin a te îndrăgosti de Făt Frumos pentru ca, la final, să te desparți de Dl. Problemă? I-ai descoperit trecutul ascuns și ai fost expusă laturii sale întunecate? Te-a mințit în mod cronic și cu privire la orice: trecutul lui, relațiile lui, acțiunile, identitatea și intențiile sale? S-a întâmplat ca cel mai frumos vis să se transforme în cel mai cumplit coșmar? Dacă răspunsul la aceste întrebări este „da”, este foarte probabil să te fi întâlnit cu unul dintre așa numiții „prădători sociali”: în termeni clinici, un psihopat.

În ciuda notorietății pe care au căpătat-o odată cu filmul Psycho, al lui Alfred Hitchcock, psihopații nu sunt niște persoane incomode, retrase și bizare. Dimpotrivă, mai mereu par fermecători, deschiși și perceputi oameni normali de cei din jurul lor. De altfel, acesta este principalul lor atu pentru a seduce “masca sănătății”. Este foarte important să ne informăm cu privire la simptomele psihopatiei pentru a ne putea proteja de acești indivizi periculoși. Experți în psihopatie oferă, în esență, aceeași listă a trăsăturilor de personalitate care descriu un psihopat. Sunt indivizi capabili să exercite asupra celorlalți o formă superficială de seducție, sunt credibili și par inteligenți. Se folosesc de aceasta mască pentru a-i atrage pe ceilalți și pentru a-i controla. Comparat cu alte tipuri de stări patologice, psihopații nu au deliruri și nici nu arată manifest alte semne ale gândirii iraționale. Acesta este, de altfel, principalul motiv pentru care majoritatea celor care intră în contact cu ei îi consideră pentru o vreme “perfect sănătoși”. Chiar și atunci când comit crime, psihopații știu exact ce fac. Au discernământ, înțeleg perfect ceea ce societatea consideră a fi bun sau rău. Se întâmplă doar să facă anumite excepții în ceea ce privește comportamentul lor anormal, care, potrivit propriilor evaluări, se plasează undeva în afara oricăror norme, deasupra regulilor stabilite de stat și în general în afara oricăror tip de reguli ale umanității.

Printre altele, psihopaților le lipsesc cu desăvârșire manifestările psihonevrotice. Nu numai că sunt opusul anti-eroilor comici ai lui Woody Allen, dar rămân calmi și cu sânge rece chiar și în situațiile în care răspunsul normal ar fi să experimenteze stres. Deși câteodată se avântă în manifestări histrionice de emoție, o fac doar cu scopul de a câștiga simpatia. Altminteri, rămân imperturbabili în situații de criză, inclusiv în cazul unui divorț sau al unei despărțiri de o persoană importantă (deși nu prea există vreo persoană care să fie într-adevăr importantă pentru ei), nu simt prea multe nici la moartea cuiva din familie, nici dacă sunt descoperiți că au comis o crimă și nici când sunt pedepsiți pentru activitățile lor ilegale.

Motto-ul unui psihopat este “marele vis al oamenilor buni sunt oamenii răi”. Psihopații pur și simplu nu pot înțelege ideea de conștiință și nici nu au sentimente pentru ceilalți. Un psihopat consideră toate aceste lucruri doar o formă de slăbiciune. Nu înțeleg că marele lor vis reprezintă coșmarul oamenilor normali. Astfel de indivizi sunt foarte impulsivi și pot sari calul fără prea multe provocări (sau cu provocări foarte mici), dar oricum nimic nu-i destabilizează pentru o perioadă prea lungă. Potrivit aceleiași “rețete”, își pot îndeplini obligațiile doar pentru o perioadă scurtă, atât cât să câștige încrederea. Nu te poți baza pe ei pe termen lung. Nu contează ce promisiuni fac și cât de implicați se declară pentru a le îndeplini, vor ajunge întotdeauna să-i dezamăgească pe ceilalți. De fapt acesta este principalul scop al unui psihopat, dorește să-i rănească și să-i dezamăgească pe cei care au încredere în el.

Psihopații își stabilesc scopuri pe termen scurt. Spun orice le-ar trece prin cap pentru a obține ce vor într-un anumit moment. Mintea lor funcționează ca un fel de GPS care stabilește mereu noi destinații. Oricare ar fi direcția, ei se vor schimba imediat ce li se pare că ceva sau cineva reprezintă, într-un anumit moment, o oportunitate, un drum mai interesant de urmat. Și asta nu se întâmplă doar pentru că psihopații sunt superficiali din punct de vedere emoțional, dar și pentru că sunt invidioși, lacomi și dornici de putere. Își doresc tot ceea ce au alții, orice ar considera ei dezirabil. Poate fi un nou partener, un nou loc de muncă, prestigiu, bogăție sau familie. Vor să aibă relații de succes fără a oferi dragoste, onestitate și fidelitate. Pentru a-și consolida sentimentul de superioritate, după o perioadă pe care o vom numi “falsa lună de miere” – sau așa numită perioadă de ispitire, de seducție – își pun la pământ partenerii (și pe toți ceilalți) și le cultivă slăbiciunile. Pentru a putea duce la capăt aceasta îndeletnicire fără a munci prea mult, psihopatul îi seduce, îi intimidează și îi manipulează pe cei din jur, colegi de serviciu sau prieteni. Pentru a se îmbogăţi nu se dau înapoi de la a comite fraude. În general vorbind, psihopații nu se pot opri la nimic și la nimeni, pentru că au nevoie constantă să-și schimbe interesul. Mai devreme sau mai târziu oricum vor simți insatisfacție, se vor plictisi de tot ce au în viață și își vor dori ceva în plus sau ceva diferit. Psihopații sunt impredictibili chiar și în impredictibilitatea lor. Nimeni nu poate spune dinainte când vor începe să saboteze viața altora, ba chiar și pe a lor, pentru aceste scopuri.

Psihopații sunt mincinoși patologici. Fiecare dintre noi a mințit, probabil, la un moment dat. Minciunile psihopatului sunt dăunătoare, el minte cu maliție, ca și cum ar face o formă de sport. Pentru el, minciuna funcționează ca un mijloc de a-i controla pe alții, manipulându-le percepția asupra realității (ceea ce experții numesc abuz psihologic – engl. “gaslighting”). Pentru ei, aceasta este o formă ieftină de divertisment. Ca urmare a superficialității lor emoționale și a incapacității de a se lega de ceilalți, psihopații se plictisesc rapid. Golul lor psihologic îi impinge către o eterna căutare, vor mereu alți oameni pe care să-i poată folosi, caută alte provocări sexuale, alte drumuri în afaceri și noi modalități de a încălca regulile sociale si de a avea o conduita imorala.

Psihopații au o judecată precară și nu reușesc să învețe din experiențe. Epicurienii defineau plăcerea drept absența suferinței. În aceste standarde, putem spune că psihopatul este un epicurian. Caută plăceri pozitive: intensități, emoții și senzații de mare euforie. De regulă nu au grija suferinței și, în general vorbind, a niciuneia dintre consecințele faptelor lor. Își sabotează propriul viitor și-i rănesc pe ceilalți în explozii instantanee de furie sau pur și simplu de dragul unui moment de amuzament, fie el cât de scurt. Majoritatea problemelor lor provin din narcisismul lor fundamental, din ceea ce Cleckley a numit “egocentrismul lor patologic și incapacitatea de a iubi”. Pentru psihopați, oamenii sunt simple obiecte ale căror nevoi și chiar vieți n-au absolut nici o importanță, cu excepția perioadei în care pot fi folosiți. După folosire, îi aruncă.

Psihopații nu simt nimic, nu experimentează nici măcar bucuria sau fericirea foarte profund. Afișează ceea ce Cleckley a numit “o sărăcie generală în toate reacțiile afective majore”. Hare spune că psihopații experimentează mai degrabă “proto-emoții” și mai puțin seria sentimentelor și a emoțiilor umane. Pot simți plăcere pe moment, pot simți voioșie sau încântare atunci când reușesc să-și atingă scopurile. Prin contrast, simt frustrare temporară sau furie atunci când dorințele lor sunt încălcate. Nu pot experimenta, însă, emoții adânci, cum ar fi dragostea pentru celălalt, empatia, mila, remușcările, tristețea, regretul și nici măcar anxietatea sau depresia. Principala lor emoție este disprețul și sfidarea ființelor umane, emoție pe care o maschează cel mai adesea sub masca unei pojghițe de sociabilitate și șarm. Atunci când întâlnește oameni noi, psihopatul efectuează o analiză intuitivă în termeni de costuri/beneficii pentru a-i clasifica în categoria țintelor, a complicilor sau a obstacolelor în ceea ce și-a propus într-un anumit moment. Țintele sunt folosite pe post de complici, după care sunt înlăturate, în momentul în care utilitatea lor expiră.

De vreme ce psihopații ajung în cele din urmă să-i alieneze pe toți cei din jurul lor – prin comportamentul lor dur și lipsit de scrupule -, continuă să găsească plauzibilă masca sănătății lor doar acele persoane care nu au ajuns să-i cunoască prea bine, cei care suferă de tulburări similare de personalitate sau cei care au făcut investiții emoționale nesănătoase în individul psihopat. Cei care refuză să vadă adevărul cu privire la psihopat și la prezența lui în viețile lor devin adesea alibiuri ale acestuia, lipiți de el în ciuda oricăror evidențe raționale ale tulburării lui psihologice și ale acțiunilor lui discutabile.

Ca urmare a superficialității, psihopatul suferă de ceea ce psihologii numesc “pierderea specifică a semnificației”. Nu numai că nu sunt capabili să înțeleagă – la un nivel emoțional profund – cum funcționează ceilalți, dar nu-și înțeleg nici măcar comportamentul propriu sau motivațiile. Știu în mod intuitiv cum să-i dezamăgească și să-i manipuleze pe ceilalți. Dar n-ar putea să spună de ce le vine să facă asta. Pentru că nu găsesc că ar fi ceva în neregulă cu ei și cu acțiunile lor, au eșecuri mizerabile și la o eventuală terapie.

Pentru a-și îmbunătăți comportamentul, un individ trebuie să-și înțeleagă defectele și să aibă dorința de mai bine, de dragul celor pe care-i iubește. Psihopații nu au asemenea motivații. Trăiesc exclusiv pentru plăcerea proprie. Pentru a găsi anumite forme de divertisment, se angajează în ceea ce Cleckley numește “comportament fantastic și nepotrivit”. Situația devine încă și mai dificilă dacă se adaugă diverse tipuri de dependență – de sex, de droguri sau de alcool – alegere, de altfel, destul de obișnuită la ei, în special ca urmare a lipsei lor de control asupra impulsurilor și din cauza nevoii lor constante de excitanți. Psihopații prosperă în depravare și transgresie. După ce se comportă relativ normal o perioadă de timp, pot deveni brusc  furtunoși și nedisciplinați, își pocnesc soția sau încep o ceartă fără să fi fost provocați. Cleckley subliniază și faptul că psihopații au rareori gânduri de suicid. Așa cum pot rareori să experienteze o formă adâncă de fericire (care pentru cei mai mulți decurge dintr-o viață ordonată și din iubirea pentru familie și prieteni), psihopații nu sunt capabili să experienteze nici formele adânci de nefericire care i-ar putea împinge către gânduri suicidare.

Psihopații pot simți câteodată atașament intens, fără a avea, însă, legături emoționale. Unii au infatuări obsesive care-i determină să rămână legați de ținta lor pentru perioade de timp extinse. Oricum, acest tip de comportament nu este provocat de vreun sentiment real de dragoste și nici măcar de îndrăgostire. Mai degrabă provine dintr-un sentiment de proprietate. Psihopații cred că este dreptul lor de a fi proprietarii femeii pe care o doresc pentru moment și li se pare la fel de normal să o înlăture imediat ce n-o mai vor. În general vorbind, pentru psihopați relațiile sexuale funcționează ca o formă de detensionare și ca o modalitate de a exercita control asupra celorlalți. Sexualitatea nu este un mod de a te conecta – ceea ce, cu timpul, implică legături emoționale și obligații morale reciproce.

Nu în cele din urmă, psihopații sunt renumiți pentru că “eșuează să urmeze un plan de viață”. Un psihopat poate fi foarte ambițios. Dar sunt puțini cei care ajung puternici sau faimoși, eșec pus în special pe seama lipsei lor de răbdare și seriozitate în a urma scopuri pe termen lung, care cer dedicare sau muncă serioasă. De fapt, ei se mută de la o diversiune temporară (și cel mai adesea distructivă) la alta, în căutarea acelui ceva care să le atenueze sentimentul foarte intens de plictiseală.

Dacă ai întâlnit vreodată un astfel de bărbat, cel mai bun sfat pe care îl dau psihologii este simplu: nu te strădui să-l salvezi pe el. Salvează-te tu!

Claudia Moscovici

Update Carmen Leon

SEDIUL PRINCIPAL


Sos. Viilor 78-88, bloc 103, sc. 3, sector 5, Bucuresti